Arhivă TIMPUL România

Nicolae Esinencu, în viziunea bunilor săi prieteni, dar și a celor care l‑au cunoscut în diverse ipostaze – unele nostime, altele pline de teatralitate –

Acel ceva e ultima carte de poezie a lui Czesław Miłosz (apărută la noi la Editura Tracus Arte, în minunata traducere a lui Constantin Geambașu),

La revedere, mare cu valuri înspumate,Care mi‑ai alintat trupulȘi mi‑ai umplut inima de sănătate.La revedere, mare, poate ne vedem și în altă varăCu zile frumoase

Ilie Lupan este un jurnalist și un prozator care stă sub aparențele unui teritoriu specific, limitat la cadrele unei civilizații (chișinăuiene) de pronunțată marcă mai

Trebuie să ne refacem legăturile unii cu alții Alina Purcaru: „Scrisul este o formă de a procesa absurdul și violența din jur” Dragă Alina, de

Novac, de fapt, era Mihai. Dar toată lumea îi spunea Novac, după numele de familie. Era prea mare ca să fie un simplu Mihai, de

Uneori, trec și eu (bineînțeles, invitat) pragul câtorva ambasade. De obicei, la recepțiile de aici salonul miroase a pantofi noi și a șampanie rece, de

Pământul pe care nu l‑am cedat. Pe care nu‑l vom ceda niciodată Leo Bordeianu: „La Dubăsari ne‑a întâlnit o gloată de oameni gălăgioasă, cu preponderență

după max porter îl văzusem odată cum plânge își astupa fața cu palmele sparse o farfurie de porțelan vorbise la telefon cu mama se împiedicase

Am auzit – spărgînd liniștea Lumii –cum explodară, în Ucraina, sovietele;Am văzut coșcoveala siliconatăa mumiei asmuțindu‑și rachetele;Am auzit‑o pe Lesea, murmuru‑i,în rubiniu‑lăptoasa ceață a Niprului;Am

Au plecat în păr uitând de mine. M‑au lăsat singur în curtea farmaciei. Nici nu știu când au fugit. Probabil, când a căzut obuzul ăla

Când obosesc de lume și de toate, în ajutor vine pictura. Ea este terapeutul meu, paiul salvator atunci când emoțiile devin prea puternice. În primul