Sunt dar aș fi putut să nu fiu
tot așa cum tu nu ești
dar ai fi putut să fii
conturul fluctuant al existenței
ne face să ne apropiem de granițe
să trecem de ele
să revenim
minunile se întâmplă rar de tot
oricum eu sunt aici și privesc
în direcția ta
care ești un sentiment neclar
în sclipirile după-amiezii
tot așa cum tu ai privit
sau vei privi
spre mine
cel din lumină și din vânt
completându-ne reciproc urmărim
cum se lasă amurgul.
O carte care reface treimea divină: corp, minte, suflet Stimată doamnă Luminița Suveică, v‑am văzut cu o carte în mână, pe care o țineați în
„Un scriitor nu seamănă cu nimic mai mult decât cu un copil înfricoșat care-și spune lui însuși o poveste, ca să adoarmă.” (Mircea Cărtărescu, Jurnal)
Viitorul treptat se fărâmițează. Se scurge în nicăieri. Nimic nu mai rămâne în așteptarea lui decât cioburile părerilor de rău. Zgârii trecutul ca să iasă
Afirmația noastră că totul este înțelegere are un corelat extrem de provocator în teza echilibrului: a avea înțelegere înseamnă a avea echilibru. Cu alte cuvinte,
Trebuie să ne cunoaștem trecutul, dar nu să îl idolatrizăm Dragoș Turea: „Adevăratul obstacol nu este Lenin din piatră” Trecutul nu trebuie demolat pentru a
Odaie albăMiez de zi albTăcere albăCuvinte strigate într‑o disperare albăcalmăcrispatăaproape divină Respirație tot rarăPuls tot mai rarAlbEcranul monitorului alb Nopți albe O zi infinit de
