S‑a născut la Angers, în 1977, și locuiește de mai mulți ani în Finistère. Étienne Paulin este foarte atașat de esența muzicală a poeziei, apropriindu‑și cuvintele lui Étiemble: „Pentru mine, poezia nu înseamnă nimic dacă nu cântă”. Publică poezie din 2005, mai întâi în reviste, apoi în colecții: Voyage du rien (2011), Extrême autrui (2012), Le Derrière du ciel (2015), 30 poèmes (2017), Le Bourriquet Vlan‑Vlan (2024), toate publicate la Henry, precum și Contours du piège (Lanskine, 2014), Là (Gallimard, 2019) și Poèmes pour enfants seuls (Gallimard, 2023).
I
oh, mormintele foarte vechi
trilurile în adâncul orgii
pietrele de pavaj desprinse
scara pe care ploaia o aurește
și mierla care chiar acum
cântă un pic despre asta
II
există umbra
și privirea ei foarte mare și cârma
și câteva stele și nu prea multă noapte
brusc, timpul lovește își adâncește rana
atât de repede încât e greu de văzut ce s‑a răsturnat
III
porumbița ta și bucuria ta pleacă peste tot
în umbră
trecători neputincioși veritabil cer indolent
soarele se desface
unde se duc aceste fumuri
spuneți‑le paznicilor să‑i atenționeze pe cei
care urmează
cineva îți spală vocea
(Prezentare și selecție de Sylvestre Clancier, poet, președintele Academiei Mallarmé, președinte de onoare al PEN Clubului din Franța, președinte la „Maison de Poésie – Fondation Émile Blémont” din Franța. Traducere din franceză de Maria Ivanov)
