Arhivă TIMPUL România

Era prin anii când redacția ziarului „Mesagerul” se afla pe strada Columna, în sediul Partidului Forțelor Democratice – ziar de partid. Acolo l-am întâlnit prima

Când țara ta e tânără, ai luxul de a putea discuta direct cu cei care au făcut istoria, să-i întrebi exact cum a fost procesul

Ea merge înainte pe drumul istoriei române ca și când casa Marulei de dincolo de uitare continuă a spune povești nu numai pentru turiștii cititori

Cândva, demult, în numărul 18 al revistei „Timpul” (iar astăzi suntem la nr. 65!), vă prezentam filmul lui Claude Berri, Uranus (1990), despre primele luni

Există momente în care ar trebui să uităm de vechile speranțe și să creăm unele noi. (Graham Greene) Arta se sfiește sau se ferește adesea

În toamna anului trecut, fostul depou de tramvaie din Timișoara, azi Muzeul Corneliu Miklosi, a găzduit o retrospectivă dedicată artistului Dan Perjovschi, „Dan Perjovschi România

O carte care reface treimea divină: corp, minte, suflet Stimată doamnă Luminița Suveică, v‑am văzut cu o carte în mână, pe care o țineați în

„Un scriitor nu seamănă cu nimic mai mult decât cu un copil înfricoșat care-și spune lui însuși o poveste, ca să adoarmă.” (Mircea Cărtărescu, Jurnal)

Viitorul treptat se fărâmițează. Se scurge în nicăieri. Nimic nu mai rămâne în așteptarea lui decât cioburile părerilor de rău. Zgârii trecutul ca să iasă

Afirmația noastră că totul este înțelegere are un corelat extrem de provocator în teza echilibrului: a avea înțelegere înseamnă a avea echilibru. Cu alte cuvinte,

Trebuie să ne cunoaștem trecutul, dar nu să îl idolatrizăm Dragoș Turea: „Adevăratul obstacol nu este Lenin din piatră” Trecutul nu trebuie demolat pentru a

Odaie albăMiez de zi albTăcere albăCuvinte strigate într‑o disperare albăcalmăcrispatăaproape divină Respirație tot rarăPuls tot mai rarAlbEcranul monitorului alb Nopți albe O zi infinit de

Mă topesc. Minteami se scurge în neantam uitat totcând cum unde de ceși mai ales pentru cine Sufletulmi se lichefiazăprin toți porii Trupul,moale, inconsistentmi se

Imediat după ce-am terminat o carte în care personajul principal e orb, dar n-a fost așa chiar dintotdeauna (Ploaia înainte să cadă de Jonathan Coe),

Mama îmi spunea că aș fi avut o soră mai mare dacă n‑ar fi murit înainte de a se naștenici eu nu voiam să mă

Singurătateaașezată ca o doamnă pe abanosnumără firele de nisippe plaja din Odesa

istorii uitate și scriseistorii actualizateCe ne menține și ce ne impinge mai departe? Suntem o încurcătură, o continuitatea lucrurilor, stărilor, timpurilorori suntem zilnic noi plăsmuiri?

Îmi e frică de durerea fizică sau sentimentalăNu aș putea să explic de ceMă tem să nu fie gravSau că oamenii mă vor înconjuraCând vor