Luptător

Știu despre mine că nu-mi aparțin.
Brațele-mi nu îmbrățișează –
am doar două mâini purtătoare de armă,
instruite cum să omoare.


Picioarele-mi sunt mereu în alertă,
obosite, sunt în alertă,
pe drumul ce duce la moarte.


Trupul meu vândut e războiului.


Nu am ochi, ci doar două fântâni
ce plâng, nevăzut, în adânc.


Sufletul meu e de piatră
nici să-l înalț,
nici să-l cobor.
Sufletul meu e o stană.


Știu despre mine că nu-mi aparțin.

Dar de război,
îmi e frică

Nu mi-e frică de moartea mea bună,
dar de război, îmi e frică.
Mi-e frică de morțile altora
și de singurătatea bolnavă
a insului rămas pe pământ
fără nimeni.
Fără nimeni, doar el și ruinele…
Și gându-i golit ca o scorbură.

Ia și o lanternă,
Doamne, cu Tine

În teatrul de război,
nimic nu e ficțiune.
Vasile Romanciuc

O mie de exemple îmi veți pune în față
despre mărinimia lui Dumnezeu, fără
margini.

O mie de exemple concludente,
în fața revoltei, în fața neputinței
care mă macină.


Infinită este distanța dintre suferințele
ființelor de pe pământ
și Dumnezeul nostru din Cer,
când nouri denși
tocmai Lui Îi blochiază vederea
și când bruiaje Îi înfundă auzul..

În această lipsă totală de informații,
ce-l împiedică pe Sfântul Petru,
consiliindu-L pe Dumnezeu, să-I sugereze,
îngrijorat:
„Doamne, n-o fi venit timpul unei
deplasări pe Pământ?
O vizită, Doamne, o vizită scurtă, în
Ucraina”.

O vizită, Doamne, la Mariupol, la Bucea,
o vizită printre ruinele și lacrimile Ucrainei.
Coboară, Doamne, în beznă, în gerul
cumplit,
coboară printre oameni flămânzi,
printre oameni însetați și copii speriați,
coboară printre cadavrele aruncate de-a
valma
în groapa comună,
coboară printre răniți,
printre tineri schilozi…


Fii pentru o clipă proteza unui picior,
fii brațele lipsă ale unei fetițe,
fii îmbrățișarea lor, suspendată…


Coboară
ca să vezi cum o duc inocenții
în iadul de pe pământ.


Coboară, dar îmbracă ceva călduros…
Ia și o lanternă, Doamne, cu Tine…


Tac, Doamne, tac. Nu am cuvinte.
Cuvintele mele uscate-s ca frunzele
unui copac prăbușit de furtună.


Fărâmițate, spulberate brutal
de suflul unei explozii
cum să ajungă la Tine?

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

pe strada olha kobylyanska din cer-

năuți măturătorul de bronz cu trandafiride bronz scutură de ani caldarâmul reînvie în piatră urmele lui eminescu calcpe ele trandafirii se-nroșesc se agață cughimpii de

Noutăți
Romeo Aurelian Ilie

Țipete cu tocuri cui

Nadejda Ivanov (născută în 1988) este doctor în filologie, cercetător știinţific la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al USM, redactor-șef al revistei „Limbă,

Noutăți
Nicolae Popa

Călătorie spre Frasinul Gigant

(fragment) Deasupra unei râpi prăpăstioase crește un cireș sălbatic mult mai înalt decât copacii păduricii din jur. Iar în vârful cireșului tronează un cuibar clădit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *