„Un scriitor nu seamănă cu nimic mai mult decât cu un copil înfricoșat care-și spune lui însuși o poveste, ca să adoarmă.” (Mircea Cărtărescu, Jurnal)

Viitorul treptat se fărâmițează. Se scurge în nicăieri. Nimic nu mai rămâne în așteptarea lui decât cioburile părerilor de rău. Zgârii trecutul ca să iasă

Afirmația noastră că totul este înțelegere are un corelat extrem de provocator în teza echilibrului: a avea înțelegere înseamnă a avea echilibru. Cu alte cuvinte,

Trebuie să ne cunoaștem trecutul, dar nu să îl idolatrizăm Dragoș Turea: „Adevăratul obstacol nu este Lenin din piatră” Trecutul nu trebuie demolat pentru a

Odaie albăMiez de zi albTăcere albăCuvinte strigate într‑o disperare albăcalmăcrispatăaproape divină Respirație tot rarăPuls tot mai rarAlbEcranul monitorului alb Nopți albe O zi infinit de

Mă topesc. Minteami se scurge în neantam uitat totcând cum unde de ceși mai ales pentru cine Sufletulmi se lichefiazăprin toți porii Trupul,moale, inconsistentmi se

Imediat după ce-am terminat o carte în care personajul principal e orb, dar n-a fost așa chiar dintotdeauna (Ploaia înainte să cadă de Jonathan Coe),

Mama îmi spunea că aș fi avut o soră mai mare dacă n‑ar fi murit înainte de a se naștenici eu nu voiam să mă

Singurătateaașezată ca o doamnă pe abanosnumără firele de nisippe plaja din Odesa