Mama nu știa că e frumoasă
tata a înțeles de la început asta
mama se îmbrăca cu gust
tata făcea rost de mărgele
mama nu știa ce va urma
tata știa că a ales ce trebuie
mama nu a cedat greutăților
tata, cel puțin, n-a încurcat-o
mama l-a ținut de mână
până la sfârșit
el privindu-i degetele i-a zis:
ți-ar trebui
un inel nou pe inelar
O carte care reface treimea divină: corp, minte, suflet Stimată doamnă Luminița Suveică, v‑am văzut cu o carte în mână, pe care o țineați în
„Un scriitor nu seamănă cu nimic mai mult decât cu un copil înfricoșat care-și spune lui însuși o poveste, ca să adoarmă.” (Mircea Cărtărescu, Jurnal)
Viitorul treptat se fărâmițează. Se scurge în nicăieri. Nimic nu mai rămâne în așteptarea lui decât cioburile părerilor de rău. Zgârii trecutul ca să iasă
Afirmația noastră că totul este înțelegere are un corelat extrem de provocator în teza echilibrului: a avea înțelegere înseamnă a avea echilibru. Cu alte cuvinte,
Trebuie să ne cunoaștem trecutul, dar nu să îl idolatrizăm Dragoș Turea: „Adevăratul obstacol nu este Lenin din piatră” Trecutul nu trebuie demolat pentru a
Odaie albăMiez de zi albTăcere albăCuvinte strigate într‑o disperare albăcalmăcrispatăaproape divină Respirație tot rarăPuls tot mai rarAlbEcranul monitorului alb Nopți albe O zi infinit de
