Cum de te‑nduri să taci atâta vreme,
Să te prefaci că nu ne‑am fi iubit,
Dacă‑n tot locu‑s semne că te‑ai teme
Să mă zărești luând‑o spre‑asfințit,
Că te‑ar durea să vezi cum mă îndeasă
În lut, doi ciocli beți care‑mi doresc
Să‑mi fie drumul scurt spre noua casă
Și zborul lin spre tatăl meu ceresc?
Nu‑i niciun tată‑n cer, povești sunt toate,
Suntem al firii noastre scurt ecou.
O clipă‑i totul, ce cu toate‑ncape
În hruba rece‑a unui trist cavou.
Nu‑ți cer nimic din ce nu poți să‑mi dai,
O clipă doar în calea mea răsai!
