O carte care are priză la un public străin trezește interes pentru literatura unei țări Tatiana Țîbuleac: „Dacă aș mai avea niște timp cu tata,
Căsătoriți au fost de prea tineri. El, artist. Ea, geloasă. El a fost prins cu alta. Ea nici nu a luptat, nici nu l-a iertat.
Pe la sfârșitul anilor ’90 nu era nicio scară de bloc care să nu aibă vreun locatar plecat la muncă în străinătate. A plecat și
Mama nu știa că e frumoasătata a înțeles de la început astamama se îmbrăca cu gusttata făcea rost de mărgelemama nu știa ce va urmatata
Efectele migrației Violeta Gorgos: „Odată depășit complexul inferiorității pe care îl iau cu ei când trec Prutul, basarabenii reușesc să se impună” Atunci când o
Am ajuns mai rar pe la engleză. Cu greu am mers și astăzi, recunosc. Nu degeaba însă. Examenul oral implica un dialog între colegi pe
Am învățat să spun „nu” Ana Tkacenko: „Uneori ceea ce nu spui se aude mai tare decât ceea ce rostești” Ana Tkacenko este una dintre
Casa de bătrâni din Birmingham are în curte copaci imenși. De parcă ar exista o solidaritate tacită între crengile groase și scorțoase și mâinile zbârcite
În curtea noastră cresc câțiva copaci, care, cu rădăcinile puternice, au ridicat ici-colea pavajul din beton, deranjând traficul. „Nu îi putem tăia”, zice administratorul, deși
Anul ’68rataseră ambele admiterea la facultateîn Rusia, la construcția Magistralei Trans-Siberiene, trâmbițau comsomoliștii,cu bilete oferite de Uniunea Tineretului Comunist și cu fanfara care își petrecea
