Un pas

(Elevă în anul II de colegiu)

E‑atât de simplu, dar atât de greu,
Simt bucurie, dar și neajuns,
Aș vrea să văd o cale spre mister,
Dar parcă totul rămâne nepătruns


Nu cred că sunt nefericită,
Deși mă simt atât de‑ndurerată.
Oh, Doamne, spune‑mi ce să fac
Să simt că nu am fost uitată.

Zdrobește‑n mine orice‑amărăciune,
Adună bucățele din ceea ce‑am rămas,
Se ține trainic inima‑mi la Tine
Când fac spre Tine următorul pas.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Alex Popescu

Sapă două morminte

Gust pământul casei,Unde mă întorc din fiecare dimensiune.Este sărat precum sângele, fierea, urina, rahatul și lacrimileCelui care mi‑a violat și ucis copiii, soția, mama, viața

Noutăți
Ivan Pilchin

western 1915

mi‑ai arătatun cartuș de aramăpe care l‑ai găsit înpământul grădinii noastre un cartușfără urmă de tragereieșit la suprafațădupă ploaia îndelungatădin această toamnă un semn al

Noutăți
Natalia Pîntea

Moartea în poezia Valeriei Coțofană

Recent, în colecția „Pulsar” a Editurii Prut, a apărut volumul de debut Pentru ce trăim și pentru cine murim? al Valeriei Coțofană, membră a atelierului

Noutăți
Marcela Benea

Sufletul Nataliei

Cum auzul îi slăbise aproape de totsonorul televizorului Natalieiera mereu dat la maxim –de‑aici și iritarea vecinilor.„Nu fac nimănui niciun rău.Ce vor ei de la

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *