Mi-a zis Mugur Grosu c-ar fi fain să culeg din cărțile mele de poezie existemele, scrise acasă, de ziua mea de naștere, și să le public într-un volum. Ideea este inspirată, bună; totuși, nu cred c-o să le public într-un volum aparte, dar, fiindcă îmi place să fac – de ziua mea – cadouri, selectez poemele astea aniversare din cele mai recente două volume de poezie ale mele PENTRU VOI! Lectură plăcută!
sîngele meu
într-adevăr roșu
am privit un documentar despre viața lui
Vîsoțki
și-am ieșit să-mi fac o cafea
cînta Metallica
sub nuc fratele se antrena KI-AI
nuca a respins cuțitul
care-a intrat în mînă
mi-a tăiat a treia parte din linia vieții
peste 14 zile voi împlini 26 de ani
sînt tînăr și nu vreau să trăiesc atît de mult
30
abia împlinisem 30
exact de cîteva ore făcusem treizeci de ani și
ca și la 26
cuțitul a ricoșat din nucă și a intrat direct
pe linia fericirii (de-a lungu’) colț cu Saturn
(am citit într-o carte de-a tatălui)
nu știu să citesc în stele
și nici măcar în nori
în schimb dacă vrea cineva să ghicească-n
cafea
să ghicească-n cafeaua mea
nu știu ce-o fi însemnînd „Saturn”
despre fericire vorbim mai tîrziu
eu la 30 de ani
la vîrsta ta noi aveam deja casă și de-acum vă
aveam pe amîndoi
mi-a zis mama cu cîteva zile înainte de ziua
mea
dar tu ce ai? a zis
mi-ar fi mult mai ușor să-i spun tatălui.
i-a răspuns tata
am mîncat mai departe
peste cîteva zile
pe lîngă pămînt va zbura
un mare asteroid pe care
cel mai bine îl vom putea vedea
la răsăritul soarelui cu ocheanul lui tata
poate c-am să dorm sau poate c-am să mă
duc la pescuit
sau poate că, vorba lui Radu, am să mă duc
dracului
pînă la urmă a cîștigat la loteria vizelor și s-a
dus în America
dar are mai mult de 30 de ani are și casă
frumoasă în Iași
și are un băiat mare deja
s-a însurat de tînăr și are și-o
soție mișto și are un început de burtă și poftă
de viață
și prieteni care inevitabil trec unu cîte unu de
30 de ani
31
au așteptat ora 11 și
gata
peste doi ani vei avea vîrsta lui Hristos, zice
tata
mama mi-a adus o floare roșie
Tiuk a intrat în verandă a cărat cărțile afară
s-a căcat
și a mîncat toate frunzele de la flori
Tiuk e cățelușul care și-a ales singur numele
mă mușcă de degetul mare de la picior dă
din coadă și hîrîie
acasă cerul e altfel și stelele sînt altfel și aerul
e altfel și luna și soarele sînt altfel
dacă aș trăi aici aș face o colecţie de fotografii
cu cerul
e atît de aproape și atît de diferit încît
stai la pescuit și fotografiezi cerul
bei un pahar de vin și fotografiezi cerul
peste două zile mama va împlini 53 de ani
peste trei zile va trebui să mă întorc la lucru
34
unicul fel în care pot să-i răsplătesc
cumva
pe părinți
pentru că mi-au dat
viața
e să fiu de ziua mea acasă
„oriunde m-aș afla”
cu o zi înainte sau după
e primul an
cînd cineva dintre noi
nu mai e printre noi.
ești mai tînăr decît mine, tată,
am devenit capra care cară după ea
o cruce
despre care scriai în jurnal
35
drum
toată ziua pe drum
drum & bass
ro & basa
spre casă
acasă
acasă e acolo unde dormi
spunea frate-meu pe la 16 ani
acasă e casa părinților
spunea tata
totdeauna cînd visez că-s „acasă”
visez casa părintească
spunea tata
două zile pe drum
între ele –
ziua de-acasă
sperînd și știind că mă duc într-un loc liniștit
plăcut și frumos
ACASĂ
că voi sta doar cu mama
în liniște & pace
da
și vămile frățești
și vameșii cu moacele lor parcă trase la
copiator
cu obiceiurile și obișnuințele lor
de cerșetori profesioniști (cei din R. Md.)
și securiști-milițieni omnipotenți (cei din Ro)
încă nu ajunsesem acasă și deja aveam
oaspeți
pentru că era ziua mea și prietenii știu că
pe 10 august sînt acasă
(de cînd m-am născut, oriunde aș locui)
asta fiind o sărbătoare pentru părinți
nu pentru mine
și așa înțeleg eu să le mulțumesc părinților
pentru că
exist.
insist.
asist.
rezist.
36
capul soarelui mînjit de sînge ca un ochi de
pește smuls
ca să prinzi alți pești răpitori
răsare orbitor peste linia de plutire
aruncînd săgeți împlîntate în apă vie
pe chipul liniștit al iubitei
și pe fața împăcată a celui mai frumos Isus
din lume
cum a zis tata
mama-mi întinde un buchet de busuioc de
care-i plăcea lui tata
și o pereche de bocanci mai mari cu două
numere dar
de care poartă doar gradații din armata
rusească
la poartă – un bețiv la care latră Tiuk cu
lehamite
după care se-njură de moarte doi vecini –
unchi și nepot
copacul meu și-a mai tras un cerc
înot încet în lacul în care tata l-a salvat pe
bunicu’ de la înec
și a fost mîndru toată viața pentru asta și a
mai salvat pe cineva
și n-a fost deloc mîndru de asta
după aceea
mîine mă întorc înapoi
unde toți sîntem niște yahoo-i de-ai lui Swift
toți sîntem niște Я хуй
feisbuci cu celulare iPOD-uri iPHOaNe
id-uri de mess
bloguri și site-uri iubiri virtuale și conturi în
bănci
îmbrăcați în chiloți cu puli XXL
desenate pe ei
treizecișișapte
37. 37? 37…
hai acasă în casa părintească
din satul bunicilor pe strada care poartă
numele tatălui
„ce devreme s-a deschis alimentara”
vorbeau două fetițe la intrarea în sat fosta
șosea nr. 1 a URSS
pe lîngă stîlpul de pe care iar s-a furat tăblița
cu numele localității
„e ora 7 și deja e deschisă”
se mira una dintre ele
au trecut pe lîngă mine și n-au zis
„nici bonjur, nici pupă-mă-n cur”
cum spunea vecina Maria Fîrladanca despre
„copiii
măhălii” cum spunea vecina Valea Porc
„la vîrsta ta noi vă aveam pe amîndoi și
construisem și casa deja”
îmi spunea cu vreo 10 ani în urmă mama
„dar voi ce-ați făcut în viață?”
a întrebat-o frate-meu cu cîteva zile în urmă
dar avea o scuză: băuse și el un pic mai mult
am dus busuioc la mormîntul tatălui
și mi-am zis să nu uit cumva să-mi iau și eu
cînd voi pleca
nașul părinților a zis că el cel mai bine se
simte cînd bea
un pahar de vin cu tata în bibliotecă
„hai în bibliotecă – a zis – știu că finu’ e aici – a zis el în bibliotecă – finu’
eu îți port pălăria e adevărat că destul de rar
dar de sărbători o port”
la 37 de ani mă simt tînăr
sînt la fel de tînăr ca părinții mei la 21
cînd încă le dominam doar gîndurile (lui
tata)
și corpul (mamei)
la 37 sînt mai rău ca la 20 de ani
tot fără bani dar și fără timp
sînt atît de tînăr încît mi-am uitat acasă
verigheta
și am uitat să-mi iau busuioc
sînt tînăr
și vă salut din tot viitorul
pe care-l am în față
viitor inevitabil care
și trage sufletul
pe scări
dar are o scuză:
a mers cam mult și a băut cam mult
la 38 de ani – între oglinzile
strîmbe din copilărie
care-ți deformează chipul după voia lor
pe scările care de sus îți arată doar
platformele dintre ele
și par foarte puține
iar de jos se văd doar treptele
și par fără sfîrșit
pînă la marea în care nu mai poți intra
dezbrăcat
ci doar cu bilet într-o singură direcție
toate vapoarele îți fac din ochi
treci
pe lîngă
soția marinarului
care
face cu mîna tremurîndă
privind insistent spre linia orizontului
despre care în copilărie credeai că e capătul
lumii
