mi‑ai arătat
un cartuș de aramă
pe care l‑ai găsit în
pământul grădinii noastre
un cartuș
fără urmă de tragere
ieșit la suprafață
după ploaia îndelungată
din această toamnă
un semn al morții
ce nu și‑a găsit ținta
un ecou al bătăliilor uitate
care au cernut cândva
pământul grădinii noastre
te‑am întrebat
atunci
oare câte semne de felul acesta
mai ascunde tot ce vedem
în jur?
și oare acele gropi
din mijlocul câmpiei
de după gard
ar fi tot ce mai amintește
de un crater
lăsat de explozia
unui obuz?
sau prundișul mărunt din
drumul de dincolo
este și el urma unor detonări
potolite de timp?
sau pârâul de lângă el
a fost oare cândva
o tranșee abandonată
înainte de termen?
și apoi
te‑am mai întrebat
cât de mult
s‑a strigat
s‑a plâns
cât de mult a durut
acolo unde
creștem
mere și flori?
și cât fier din sângele
vărsat de cineva
a trecut în merele
din grădina noastră?
și cât fier din sângele
vărsat de cineva
care a trecut în merele
din grădina noastră
curge acum
prin sângele
meu?
