odată cu anii te părăsește și muza
spunea tata cu acel surâs al bărbatului
care a acceptat încă o înfrângere
în zadar căutam în ochii lui
strălucirea cu care mă cuprindea
când își recita poemele
tinereții
ceara și fumul i-au tăinuit mirosul
bătrâneții poate de aceea eram
atât de sigură că se ține bine
în timp ce el ascundea de toți
biletul de plecare
tată ascultă
îți place tată
ce crezi despre asta
îl chinuiam cu întrebările mele
constante pentru că tata avea
câte un răspuns sau mai multe
pentru fiecare
dar între noi au pornit
să se strecoare câte un
nu știu
nu înțeleg
nu are rost
care mă făceau tot mai
nesigură tot mai
singură
când a încetat să mai răspundă
am început a-i povesti eu
totul de la început
dar tata auzea numai
sfârșitul
*
o singură direcție
nu te supăra tată că n-am mers cu tine
îmi hrăneam copilul pe jumătate numai
să nu pierd jumătatea promisă ție
tu
abia ieșit din spital slăbit și trist
gata să prinzi trenul morții
copilul a adormit
am alergat după tine la gară
așa cum alergam în copilărie
din deal de la Luminița
să ajung mai repede acasă unde
uneori mă aștepta cureaua ta
lată roșcată din piele cu ozor
când am ajuns pe peron
nu mai erai plecasei supărat și slăbit
cu punga cu borcănașe goale
fără mine fără înger fără lumânare
cu trenul acela fără ferestre
care merge într-o singură direcție
m-ai lăsat cu inima ruptă în două
una pentru copil și alta pentru tine
ce pâine fără folos
ce să fac tată atât de vinovată
în fața viilor și-n fața morților
aici pe peronul pustiit singură
în fața morții și a vieții singură
păcătoasă cu o mână caldă care
adineaori ținea pruncul la sân
și cu cealaltă rece care adineaori
îți sprijinea ultimul mers
plouă sunt udă până la piele
voi răci voi tuși îmi va arde pieptul
cum ardea când bunica nu mai știa
ce să-mi facă și-mi punea turte de
balegă de vacă pe piept și pe spate
poate supraviețuiesc și de data aceasta
de dragul gurii care-mi așteaptă
sânul întărit de prea mult lapte
știi tată povestea mea preferată
nu e capra cu trei iezi pe care te rugam
să mi-o spui cu glas de capră iezi și lup
e fetița cu chibrituri
ce tristă e povestea asta ce triste
îmi sunt nopțile ce triste erau pleoapele
tale atunci când nu voiau să cadă
odată pentru totdeauna
voi umple toate borcănașele goale
din casă cu miere
de sufletul tău
