Cel mai frumos cuvânt din lume este în limba turcă
Violeta Stratan İlbasmıș: „Turcilor le place să citească părerile străinilor
despre ei”
Doi scriitori originari din Republica Moldova – Violeta Stratan İlbasmıș și Igor Guzun –, ambii cu conexiuni și simpatiipentru limba și cultura turcă, au susținut pe platforma revistei „biLAkis” din Turcia (nr. 5, pentru septembrie și octombrie 2024), coordonată și însuflețită de Semra Emine Aksoy, un dialog despre cărți, despre puterea cuvintelor, despre cel mai frumos cuvânt din lume, care se spune că este în limba turcă, și despre cum oare se traduce cuvântul românesc „dor”.
Dr. Violeta Stratan İlbasmıș este cercetătoare, contributoare cu texte‑pastile de cultură și artă turcă și, recent, autoare a cărții „Străină în Țara Semilunei. Istoriile de viață ale unor femei din Republica Moldova care au ajuns în Turcia”, lansată pe 22 iunie 2024, la Biblioteca Națională a Moldovei. Iar Igor Guzun este un cunoscut scriitor din Republica Moldova, a cărui operă este tradusă în 12 limbi. Cea mai recentă traducere a poemelor sale a fost realizată în limba turcă.
Igor Guzun: Felicitări, Violeta Stratan İlbasmıș, cu ocazia apariției acestei cărți, pe care am avut privilegiul să o citesc înainte să devină carte. Am găsit acolo, în cartea Străină în Țara Semilunei, lacrimi, speranțe, drame, pasiuni, împliniri și lecții de viață, împletite cu scurte lecții de istorie, geografie și literatură. Și m‑am bucurat pentru această carte puternică, frumoasă, care mi se pare un manual din seria „Cum să…”: cum să iubești, cum să suferi și cum să mergi mai departe cu putere și cu pace. Iar după cele câteva interviuri ale tale, susținute cu ocazia apariției cărții, inclusiv la Televiziunea Națională din Moldova, am remarcat mai multe semne de curiozitate și simpatie după ce mai mulți cititori și cititoare au reușit, în acest scurt timp de la apariție, să lectureze cartea. Ce ecouri de lectură au ajuns la tine până acum de la Chișinău, București, Istanbul și Izmir?
Violeta Stratan İlbasmıș: Chiar dacă cartea a apărut destul de recent, multă lume a reușit deja să o citească, iar ecourile de lectură sunt dintre cele mai frumoase și speciale. Acestea îmi aduc o adevărată bucurie pentru sufletul meu de scriitoare. Este o carte despre femei și bineînțeles că majoritatea dintre cititori au fost femei, iar reacțiile și impresiile lor nu s‑au lăsat așteptate: au venit mai întâi din România și Republica Moldova, unde poate fi găsită cartea.
Această carte a generat curiozitatea cititorilor din mai multe puncte de vedere. Prietenii sau persoanele apropiate de acasă, din Moldova, cunoscând activitatea mea științifică și jurnalistică de aici, din Turcia, și știind că eu scriu articole, analize, editoriale pe probleme de politică externă, relații internaționale, au fost surprinși să vadă o astfel de carte, pe care mi‑am pus semnătura. Curiozitatea cititorilor a sporit și mai mult atunci când au văzut titlul, dar și subtitlul, deoarece cititorii din Europa de Sud‑Est sau Balcani au fost interesați întotdeauna de această parte unică și uimitoare de lume, care este Turcia.
Igor Guzun: Mi se pare că așa se întâmplă de obicei: fiecare cititor are propria înțelegere a unei cărți, așa încât diferiți oameni înțeleg și simt diferit chiar aceeași carte. Ce ai pus în această carte? Despre ce este și când va apărea tradusă în limba turcă?
Violeta Stratan İlbasmıș: Așa este. Fiecare om înțelege și percepe diferit fiecare carte, de aceea avem tot atâtea păreri, diferite, ceea ce mi se pare un lucru minunat. Mai cred că o carte, dacă îi este dat să ajungă la inima cititorului, inevitabil va ajunge. În cartea mea am depus mult suflet și am scris‑o cu mâna tremurândă și pe alocuri cu ochii și inima în lacrimi. Este o carte de confesiuni, care conține istoriile de viață a 18 femei din Republica Moldova care au ajuns în Turcia pentru o viață nouă, personală sau profesională. Atunci când mi‑a apărut ideea de a scrie această carte, am crezut că va fi un proiect ușor de realizat, dar m‑am înșelat. Lucrul cu oamenii nu este întotdeauna ușor, iar aceste 18 femei au ales să își spună povestea vieții unei străine. Unele au făcut‑o cu inima deschisă, fără a se lăsa convinse să vorbească liber, în cazul altor femei a trebuit să utilizez niște trucuri (strategii) jurnalistice pentru a face omul din fața mea să povestească. Nu este deloc ușor să retrăiești sentimente care dor și care nu pot fi uitate. Țin să menționez că toate cele 18 istorii sunt diferite. Cititorii vor putea citi atât istorii cu final fericit, cât și istorii cu final mai puțin fericit.
Iar cartea va apărea în traducere atunci când voi fi sigură că am reușit să transmit cu exactitate din română în turcă sentimentele, trăirile și gândurile intervievatelor mele. Anume aceasta mi se pare a fi cea mai mare responsabilitate pe care o are un traducător atunci când traduce o carte. Cartea fiind un amalgam de emoții, este de datoria mea, ca autor, de a face cititorul turc să simtă aceleași emoții și să perceapă același mesaj la fel ca cititorul român. Este o carte care oferă un portret al Turciei, dar și al turcilor prin ochii femeilor moldovence. Din activitatea mea jurnalistică din Turcia am observat că turcilor le place să citească părerile străinilor despre ei, de aceea sper să le placă și această carte.
Igor Guzun: Ce ți‑ai dori să se întâmple cu cartea Străină în Țara Semilunei. Istoriile de viață ale unor femei din Republica Moldova care au ajuns în Turcia? Unde să ajungă cartea și ce să facă prin puterea cuvintelor pe care le conține cu oamenii care o citesc și îi transmit mesajul altora?
Violeta Stratan İlbasmıș: Mi‑aș dori, în primul rând, ca mesajul acestei cărți să fie înțeles. Este un proiect sociocultural, care unește două țări cu culturi, tradiții și obiceiuri diferite. Mi‑aș dori să fie citită de mulți oameni și, de asemenea, mi‑aș dori să fie citită, în special, de bărbați, indiferent de naționalitate. Unele destine pot avea un parcurs fericit dacă există înțelepciune de ambele părți. Îmi mai doresc ca unele istorii să devină subiect de piesă de teatru, film artistic sau documentar. Atunci când scriam aceste istorii de viață, îmi treceau prin fața ochilor potențialele personaje ale unor filme. Deci, am deja în minte niște schițe de scenarii. Îmi mai doresc ca oamenii să devină mai empatici față de semenii lor, să nu ne judecăm aproapele, pentru că în spatele oricărei judecăți se dă o luptă de om pentru omenie și pentru omenire!
Igor Guzun: Ei, uite, atunci când am scris cartea de poeme DRAG, apărută la Chișinău, în 2023, cu sprijinul EFES în proiectul „Prietenește pentru Artă”, imediat unul dintre poemele de acolo, cel consacrat mamelor, mi l‑ai tradus în limba turcă și astfel turca a devenit cea de‑a 12‑a limbă în care mi‑au fost traduse poeziile. O prietenă a spus că în limba turcă sună frumos și plastic. Cum este de fapt limba turcă?
Violeta Stratan İlbasmıș: Poezia Mamele, pe care am avut onoarea, dar și marea responsabilitate de a o traduce în limba turcă, a fost publicată în una dintre edițiile revistei „biLAkis”. Înainte de a fi publicată, poezia „a călătorit” foarte mult printre nativii turci și pot spune cu inima deschisă că a atins multe inimi. Este o poezie despre mame, care descrie atât de plastic imaginea mamei grijulii și a amintirilor care ne rămân după ce mamele nu ne mai sunt alături.
Limba turcă este ca o piatră nestemată pe care, atunci când ajungi să o înțelegi și să o vorbești, te simți o norocoasă, un norocos. Cu cât o vorbești mai bine, cu atât te îndrăgostești iremediabil de ea. Bogăția și tezaurul cultural al unui popor se reflectă și în limba vorbită de acel popor, iar limba turcă este cel mai bun exemplu în acest sens. Pe lângă turca de bază, de‑a lungul timpului aceasta a fost influențată sau, mai bine zis, îmbogățită cu cuvinte de origine arabă, persană sau franceză. Acest amestec de influențe îi asigură limbii turce un loc aparte în patrimoniul lingvistic universal. Cred că nimeni nu mă va contrazice dacă aș spune că limba turcă este greu de învățat. Cei care reușesc să o învețe se pot considera niște norocoși.
Igor Guzun: Există o cercetare care spune că unul dintre cele mai frumoase cuvinte din lume este în limba turcă – „yakamoz” – și nu are o traducere exactă în alte limbi, dar înseamnă ceva de genul „sclipirea lunii pe suprafața apei”. M‑am luminat atunci când am observat o sclipire a acestui cuvânt în titlul și pe coperta cărții Străină în Țara Semilunei, acolo unde eroinele tale trăiesc și verbalizează sentimentul, starea de dor. Oare cum am putea explica „dor”‑ul în limba turcă? Și ce sentimente apropie limbile și culturile?
Violeta Stratan İlbasmıș: Într‑adevăr, în 2007, în Germania, a avut loc un concurs, unde din aproximativ 2500 de cuvinte, cuvântul turcesc „yakamoz” a fost declarat cel mai frumos din lume. Noi cu toții măcar o dată în viață am admirat reflecția luminii lunii pe suprafața mării sau a râului, dar vedeți că turcii au găsit un cuvânt care ar exprima întocmai acest fenomen. Această reflecție a lunii apare și pe coperta cărții mele, dar nu am făcut acest lucru intenționat. Poate, subconștientul mi‑a sugerat că doar prin folosirea „yakamoz”‑ului aș putea transmite niște stări și mesaje unice. Un cuvânt cu sens foarte apropiat „yakamoz”‑ului turcesc vine din limba suedeză -„mangata” –, care desemnează doar dâra (cărarea) de lumină creată de lumina lunii pe suprafața unei ape.
Fiecare limbă are cuvintele sale speciale, greu traductibile, iar cuvântul „dor”, de care ați pomenit dumneavoastră, este probabil cel mai iubit cuvânt din limba română. Doar cu ajutorul celor trei litere, noi, românii, putem transmite o stare de melancolie profundă, acea dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată. Bănuiesc că nicio traducere nu poate reda cu exactitate sentimentul profund pe care îl simte un om cuprins de dor – acel amalgam de tristețe, dorință și neputință. Noi, oamenii acestei planete, încercăm aceleași sentimente indiferent de continent sau țara în care am trăi, doar că le numim în mod diferit. În limba turcă, fiind foarte bogată în cuvinte care descriu stări și trăiri omenești, o traducere aproximativă a „dor”‑ului românesc ar putea fi realizată prin cuvintele „özlem” sau „hasret”. Dacă am combina aceste două cuvinte și cu cuvântul „hüzün” (a se citi „hiuziun” – un cuvânt de origine arabă care exprimă sentimente aflate la granița dintre melancolie și nostalgie), pe care Orhan Pamuk îl descrie atât de plastic în cartea sa Istanbul. Amintirile și orașul, cred că am obține o definiție completă a cuvântului „dor” în limba turcă.
În procesul formării unei limbi, geografia are, inevitabil, un impact puternic asupra acesteia, de aceea turcii, a căror țară este înconjurată de ape, au găsit frumosul în sclipirea lunii deasupra apelor. Noi, românii, mai tot timpul suntem copleșiți de sentimente de dor, de aceea adesea încercăm sentimente de melancolie puternice pentru ceva pierdut, ceva dorit sau pentru ceva ce nu putem avea. Italienii declară că „amore” și „mama” sunt cuvintele care îi descriu cel mai bine, și nu i‑am putea contrazice deloc. „Wabi‑sabi” – care în japoneză înseamnă a găsi frumusețe în imperfecțiuni, a accepta existența ciclului vieții și al morții, a fi împăcat cu lipsa de desăvârșire a lumii și a găsi tocmai în ea frumusețea –, într‑un sens mai înalt, descrie foarte bine atât poporul japonez, cât și geografia acestei țări insulare.
Noi, scriitorii, prin aranjarea cu migală în pagini a cuvintelor din diferite limbi, facilităm astfel dialogul intercultural și multiplicăm frumosul și esteticul și, de ce nu, facem această lume mai bună.
