Căsătoriți au fost de prea tineri. El, artist. Ea, geloasă.
El a fost prins cu alta. Ea nici nu a luptat, nici nu l-a iertat. Și-a luat copilul și a plecat.
Casa a rămas goală, terenul – împărțit în jumătate. El și-a făcut altă familie pe bucata lui de pământ. Copii mulți. Țările pe unde a purtat-o pe ea viața i-au adus bunăstare și liniște. Singurătate multă însă, așa cum doar printre străini poți simți. Apoi, și un mire. Târzior, dar, totuși, încă un copil a mai apucat să facă. O mare binecuvântare.
Noul soț nu era artist și nici ea nu-l mai căuta prin buzunare. Dar nici de data asta nu a mers.
A revenit la vechea casă, care o aștepta răbdătoare, pe jumătatea ei de teren.
Copiii ei se joacă cu cei ai „vecinului” în drum. Nevasta „vecinului” s-a pus pe slăbit și s-a înscris la sală. Umblă chitită, dar și cam agitată, prin ogradă, în papuci noi, tot aruncând ocheade peste gard.
Insomniile însă nu o lasă.
