(Fragmente din discursul scriitorului ucrainean Serhii Jadan, spicuite de redactorii de la Editura Cartier)
Dreptatea nu este parte integrantă a realității noastre. Dar nevoia noastră de dreptate este indestructibilă și naturală. Tocmai acest lucru, în opinia mea, ne permite multor dintre noi, azi, să nu ne facem iluzii, dar în același timp să nu ne pierdem simțul demnității. Pentru că ce este demnitatea? Să nu ne scuzăm pentru nevoia și dorința de a fi noi înșine. Să nu renunțăm la noi înșine. Să nu ne fie teamă să fim noi înșine.
[…] Există o mare tentație de a crede că prezența întunericului nu e temporară, că el va rămâne cu noi pentru totdeauna. Totuși, să ne amintim un lucru simplu – viitorul întunericului nu este, nici el, evident. El depinde de mulți factori. Și unul dintre acești factori este disponibilitatea noastră de a îndura acest întuneric.
[…] Viitorul, probabil, nu va fi similar cu trecutul. Există o capcană. Mulți dintre noi – și dintre cei care se află în Ucraina, și dintre cei din afară – vorbesc conștient sau subconștient despre viitor în categoriile trecutului. Ceea ce este o mare greșeală. Nu va mai fi așa cum a fost. Va fi diferit. Asta nu înseamnă că viitorul nu va fi bun. Ar putea fi unul bun. Poate fi unul fericit. Pur și simplu, nu ar trebui comparat cu trecutul. Trecutul nostru e distrus irevocabil de acest război. Distrus este deja și, vă reamintesc, distrugerea continuă, pentru că în timp ce ne aflăm aici, vorbind despre viitor, războiul e în desfășurare. Multe aspecte în relațiile dintre țări (și cel mai important – între popoare) nu se vor ameliora automat după un armistițiu condiționat (sau necondiționat). Nici atitudinea deschiderii, nici încrederea nu se vor restaura. Autoritatea multor instituții, a liderilor, multe inițiative, proiecte nu vor fi restaurate. Și, cel mai grav, sentimentul de securitate nu se va restaura. Va fi diferit. Și în această direcție se acționează chiar acum, în aceste zile, în aceste luni.
Sursa: Radiokhartia.com
