îngerul nopții mi‑a zâmbit
din afara coliviei
un dans macabru cu măselele proiectate pe ziduri
luminile sunt scurte și departe
aici e frigul
groaza și molozul
din cerul gurii
mi‑e frică, mamă, n‑am apucat
să‑ți spun ce cald și bine
era lângă inima ta
doar uneori neînțeleși tsunami
îți zguduiau plăpânda pleoapă
și sânii‑ți tresăltau
prin ploi galactice
e întuneric și târziu
aș învăța într‑o secundă
cuvintele din mii de dicționare
să‑ți pot povesti
toate oceanele de iubire
pe care nu vom mai putea naviga
în primăvara asta
și‑n toate primăverile cu care
joacă ping‑pong demonii
strânge‑mă‑n brațe
îngerul nopții‑și caută prada,
învață‑mă să plec
învață‑mă să uit
că vor rămâne în vitrine
păpuși, hăinuțe și căluți de lemn
înțepeniți de neumblare
la marginea râului pe care
bărcuțe de hârtie
vor pluti însingurate
ora neghioabă ne‑a ales
pe mine, pe tine și îngerul nopții
învață‑mă mersul și dansul
și zborul și râsul
mai înainte ca sărutul de gheață
să ne arunce pe vecie
în pustiul uitării
Ninsoare pe Kiev
m‑a sfârtecat frigul
sufletului
aidoma schijelor
din trupul copiilor
abandonați în labirint
demenții si‑au inventat
un poligon de tragere
în câmpul cu zâmbete
de floarea‑soarelui
șistorc puhoaie
de nu‑mă‑uita
din ochii nevinovați
ai îngerilor
carnea e scrum
visele‑sțăndări
bărbații au uitat
limba iubirii
blocați între
un fum de țigară
și cocktailul Molotov
gloanțe, pâine si rugăciuni
plasturi neputincioși
pe nevolnica noastră
vestă antiglonț
