Unde muzică nu e… nimic nu e!
Cristian Spătaru: „Pentru a atrage cât mai mulți tineri în sălile Teatrului de Operă și Balet, este nevoie de educație culturală”
„Fără muzică, viața ar fi o greșeală”, a spus cândva Friedrich Nietzsche și aceste cuvinte își păstrează, până în ziua de astăzi, adevărul. Căci, unde muzică nu e… nimic nu e! Doar pătrunzând în lumea partiturilor, ne putem desprinde de realitate. Muzica ne cioplește, ne bucură și ne liniștește. Cu alte cuvinte, muzica face timpul să se oprească în loc, iar noi, duși de aripile acesteia, ne putem regăsi drumul către propria ființă.
An de an, în fiecare toamnă, avem posibilitatea de a ne strecura în sălile Teatrului Național de Operă și Balet pentru a participa la cel mai frumos eveniment muzical de la noi din țară – Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu”. De mai bine de 34 ani, festivalul continuă să invite toți doritorii de a se smulge din cotidian, prin spectacolele în care muzica și dansul prind viață. Și‑n fiecare toamnă, sălile sunt umplute de sufletele pentru care muzica e
un loc de refugiu. Carmen, Traviata, Lacul lebedelor sunt doar câteva lucrări celebre montate în fiecare an pe scena teatrului, în cadrul festivalului, în interpretarea artiștilor din străinătate: soliști, dirijori, regizori, scenografi și pictori de costume vin cu o nouă viziune, ceea ce ne face să privim cu alți ochi spectacolele spuse prin muzică și mișcare.
Ca și cum, de fiecare dată, ne‑am adânci într‑o altă lume, a cărei poveste ne este atât de cunoscută, dar totodată, nouă.
Despre muzică, operă, balet, dar și despre ce provocări se ascund în spatele organizării unui festival de amploare am vorbit cu tânărul și talentatul dirijor Cristian Spătaru, care în vara anului 2024 a devenit directorul artistic al Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”.
Care este tema celei de‑a XXXIV‑a ediții a Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu”?
Tema acestui festival este „Cultura fără granițe”: universalitatea și dialogul internațional prin arta lirică.
Ce noutăți ați ales să aduceți publicului în acest an?
În primul rând, baletul pentru copii Cipollino de Karen Haciaturian, apoi recenta noastră premieră, opera Lucia di Lammermoor, în regia lui Paolo Bosisio. Totodată, avem o colaborare interinstituțională cu Sala cu Orgă, unde vom susține un concert clasic, cu un program exclusiv de operă, interpretat de soliști instrumentiști. Nu în ultimul rând, urmează opera Nunta lui Figaro, în care vom avea invitați de excepție, printre care și o voce de contratenor, extrem de rar întâlnită în zilele noastre.
De ce provocări v‑ați ciocnit când ați elaborat programul festivalului pentru anul acesta?
Cele mai mari provocări sunt planificarea bugetului, disponibilitatea artiștilor invitați, organizarea foarte bună a programului de repetiții, având la dispoziție doar o orchestră, care cântă fără pauze o lună întreagă.
Cât durează pregătirile pentru Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu”? Și de câte luni de repetiții e nevoie pentru un spectacol de nota zece?
Pregătirile se fac uneori imediat după încheierea festivalului precedent, iar alteori, mult mai din timp. Cu alte cuvinte, pregătirile încep, în medie, cu un an înainte. Iar pentru un spectacol de nota zece, nu atât cantitatea contează, cât, mai cu seamă, calitatea. Așa că, nu contează atât numărul repetițiilor, cât calitatea acestora.
Cum ați reușit să convingeți peste 30 de artiști din țări diferite să participe la festival?
Suntem o echipă puternică și, mai mult decât atât, avem o țară care devine, într-adevăr, tot mai atrăgătoare.
Ce strategii aveți pentru a atrage cât mai mulți tineri în sala Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”?
Strategia noastră de lungă durată este să facem instituția operei una relevantă, astfel încât să devină un punct de atracție atât național, cât și internațional. Pentru a atrage cât mai mulți tineri, e nevoie de educație culturală, iar la acest capitol am început, în ultima perioadă, să acționăm mai intens.
La deschiderea din acest an a festivalului a fost montată opera tragică în trei acte de Gaetano Donizetti Lucia di Lammermoor. Cum a fost primită de publicul de la Chișinău?
În primul rând, tragismul a fost mereu mult mai captivant decât fericirea împlinită. Așa au apărut teatrul și drama și așa și va rămâne. Opera Lucia di Lammermoor a fost primită foarte natural de către public, ea având niște teme muzicale bine-cunoscute. La fel ca și alte titluri dramatice de operă, precum Traviata, Rigoletto, Madama Butterfly etc.
În premieră, ediția din acest an include un spectacol de balet dedicat copiilor – Cipollino, de Karen Haciaturian. Cum v‑ați gândit să includeți acest spectacol?
Vorbeam mai sus despre atragerea generației tinere către teatru și, respectiv, despre mai multe spectacole pentru familii. De acum încolo, o să vedeți tot mai multe titluri de acest gen. Următorul spectacol pentru copii va fi Flautul fermecat. Premiera acestuia va fi pe 31 octombrie.
Cum selectați artiștii străini care evoluează în cadrul festivalului?
Aici există, într-adevăr, mai multe căi prin care ajungem la invitații noștri. Una dintre acestea reprezintă impresarii și agențiile de artiști, iar altele sunt contactele directe pe care le avem. Selecția se întâmplă prin discuții și consultări, însă, în rare cazuri, putem vorbi și despre un anumit concurs de casting.
Cum colaborează soliștii TNOB cu invitații din alte țări? Există între ei concurență?
Între artiștii noștri există mereu o colaborare prietenoasă și constructivă. Despre o concurență directă nu putem vorbi, fiindcă fiecare solist este distribuit pe un anumit rol, fie unul principal, fie unul secundar. Artiștii invitați sunt mereu selectați pentru roluri principale. Acum, printr-o concurență sănătoasă, poți să înveți mereu ceva de la colegii tăi.
Cum decurg colaborările dintre orchestra teatrului și dirijorii invitați, care vin cu viziuni sau stiluri muzicale diferite?
În fiecare caz este absolut diferit. Unii dirijori vin cu o energie foarte calmă și fără mari provocări, iar alții, dimpotrivă, vin cu foc, ieșind din zona de confort. De asemenea, unii dirijori cunosc bine orchestra și comunică cu aceasta ca într-o familie, alți dirijori însă vin pentru prima oară și sunt supuși provocării de a-și realiza viziunea într-un timp scurt.
Care dintre toate spectacolele de operă și/sau balet credeți că este cel mai apreciat de public? De ce?
Definitiv, Carmen. Însă aproape la toate spectacolele avem sold-out. Despre publicul din Moldova putem spune cu certitudine un lucru: subiectele boeme, poveștile de dragoste pasională, dar și muzica dansantă sunt foarte apropiate de firea noastră.
Există vreun spectacol muzical pe care ați fi dorit să îl montați în cadrul Festivalului Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu”, dar nu aveți posibilitate din punct de vedere financiar? Care ar fi acesta?
Există o mulțime de spectacole pe care avem datoria să le montăm ca să devenim un teatru de operă internațional. Pentru următorul festival, cel puțin, eu mi-aș dori să punem în scenă opera Ștefan cel Mare de Gheorghe Mustea.
Dacă ar fi să descrieți această ediție în trei cuvinte‑cheie, care ar fi acestea?
Parteneriate, identitate vizuală și săli pline.
Cum ați dori să evolueze festivalul în următorii zece ani?
În următorii zece ani, ar trebui să extindem festivalul în întreaga țară, să avem invitați doar de cea mai înaltă clasă, să avem mai multe premiere într-un festival, să difuzăm festivalul pe cele mai importante platforme media, să fie un festival care transformă orașul Chișinău pentru o lună într-o capitală culturală europeană.
