(Prima parte)
O dezbatere cu așa generic a avut loc în vara aceasta la Ministerul Culturii, la care au participat dramaturgi, regizori, critici de teatru, unii directori de teatru din Republica Moldova, jurnaliști și scriitori. S‑a încercat să se răspundă la întrebări ca: „De ce nu mai vedem piese basarabene noi în ultimii ani? Dramaturgii locului sunt ignorați de teatre? De ce? Despre ce trebuie să scrie dramaturgii basarabeni ca să fie montați? Ministerul Culturii poate aloca fonduri pentru montarea unor piese ale dramaturgilor autohtoni? Ce perspective are un tânăr dramaturg în Republica Moldova? Avem sau nu avem dramaturgie tânără? Există o strategie de promovare a dramaturgiei basarabene contemporane? Ce teatre ar putea găzdui ateliere de dramaturgie? Cum obținem finanțări pentru aceste ateliere? Există sau nu posibilități de organizare a unui Festival de Dramaturgie Basarabeană Contemporană în 2024?”.
Irina Nechit, scriitoare: Situația în fond este cunoscută, de ani buni dramaturgia basarabeană a intrat cumva într‑o stare de stagnare, sau, am zice, de colaps. Au fost perioade când totuși ea a evoluat dinamic, activ, ne amintim de concursul de dramaturgie, de festivalul de dramaturgie basarabeană organizat de teatrul „Satiricus”. Eu n‑am să desfășor tema mai mult, pentru că am vrea să vorbim aproape toți. Am să recurg doar la o metaforă foarte simplă. Am o imagine în față: dramaturgia, ca și orice alt domeniu de activitate, este ca un teren arabil, și dacă îl lași un singur an, un singur sezon neprelucrat, începe să se adune tot felul de buruieni și intră în paragină. Și iată, o astfel de senzație am, că noi am intrat într‑un fel de paragină în domeniul dramaturgiei basarabene de astăzi și v‑am rugat să veniți ca să analizăm această situație și să căutăm și niște soluții. Dacă se poate îmbunătăți ceva, dacă se poate face ceva pentru a porni din nou motorașul care a funcționat destul de bine o perioadă. Odată ce este prezent domnul Nicolae Negru, seniorul printre noi, printre dramaturgi, îl rog pe dumnealui să‑și împărtășească gândurile.
Nicolae Negru, jurnalist: Nu am pretenții față de regizori. Eu nu prea am ce spune. Nu pot spune că nu se montează, mie mi se pare că se montează, văd afișe, văd teatre noi, care nu au existat până acum. E foarte bine, vine altă generație, e minunat. Noi ne‑am trăit traiul, ne‑am mâncat mălaiul. Nu știu ce probleme aș vedea eu, dacă sunt probleme, atunci ele sunt de la începutul Republicii Moldova, nu poți să zici că acum au apărut și hai să le rezolvăm. E adevărat ce spunea cineva, că atunci când bubuie tunurile nu‑ți arde de teatru, arta nu se face sub gloanțe sau atunci când explodează bombe. Și poate că de aceea este această impresie că nu se face nimic, e o stagnare. Da, acum lumea în genere stă în cumpănă. Nu știe ce să facă sau nu știe ce va fi mâine. În funcție de acest război lucrurile se pot schimba radical. Pur și simplu, ceea ce ni se pare astăzi drept problemă o să credem că e floare la ureche. E bine să discutăm, dar mai așteptăm.
Irina Nechit: Eu nu sunt de acord cu tine când spui că nu ai pretenții…
Nicolae Negru: Nu am pretenții față de regizori, piesele mele așteaptă timpuri bune, în care să vrea cineva să le monteze.
Irina Nechit: Vreau să te contrazic, piesele tale sunt foarte bune, poate nu chiar toate, dar o parte din ele sunt foarte bune și îmi pare foarte rău că ele nu sunt valorificate.
Nicolae Negru: Există dramaturgie, să faci ceva deosebit aici față de ceea ce se face în lume nu are niciun rost, trebuie să fim și noi în concordanță cu ceea ce se face în afară…
Irina Nechit: Eu consider că lucrurile avansează când se clădesc pe niște straturi culturale existente. De exemplu, Shakespeare avea niște culturi antice. În perioada aceea, la noi toți erau analfabeți. Este firesc ca în țările mult mai avansate din punct de vedere cultural și dramaturgia să fie mai ofertantă, mult mai dezvoltată, mai percutantă ș.a.m.d. Adică, păcatele dramaturgiei noastre cumva sunt destul de motivate.
Nicolae Negru: Nu se explică absolut deloc…
Boris Cremene, actor, consilier al ministrului culturii: Să nu discutăm ce a fost, să discutăm ce este. Bugetul Ministerului, în fiecare an, este calculat și pentru proiecte culturale. Anul acesta au fost alocate șapte milioane de lei. Există arta scrisului, dar zero proiecte dramaturgice anul trecut și anul acesta. De ce?
Irina Nechit: Unde‑s cele șapte milioane? De exemplu, eu nu știu.
Boris Cremene: Dacă tu nu știi, aceasta nu înseamnă cu nu există… Noi avem pagină oficială.
Dumitru Crudu, scriitor: Aici aș vrea să intervin. Întâlnirea noastră este cumva simptomatică pentru cine a venit. Le mulțumim celor care au venit de la teatrele din Bălți, din Cahul, din Chișinău, dar o parte din reprezentanții teatrelor lipsesc. Irina a organizat această masă rotundă în ideea că, de fapt, dramaturgia națională contemporană nu se montează, nici la teatrele românești, nici la teatrele rusești, sau se montează, cu excepții, o dată într‑un deceniu. Dar această dramaturgie există și ar trebui să se monteze. În sensul acesta ar trebui să găsim niște soluții și propun să se includă cumva în prevederile bugetului un alineat potrivit căruia s‑ar oferi bani pentru montarea cel puțin unei piese pe an din dramaturgia contemporană.
Boris Cremene: Anul acesta au fost alocate patruzeci de milioane de lei pentru proiecte teatrale. Directorii de teatru n‑au accesat dramaturgie. De ce?
Angelina Roșca, critic de teatru: E foarte bună propunerea, aveam și eu o asemenea propunere.
Irina Nechit: Eu am făcut un sondaj acum un an pe această temă, unii au exprimat această idee. De exemplu, chiar Petru Vutcărău: atâta timp cât nu se dau bani, dramaturgia basarabeană nu se va monta, mi‑a spus foarte clar. Cum apar banii, lucrurile se vor mișca.
Boris Cremene: Eu sunt de doi ani la Ministerul Culturii și am impresia că lucrez la bancă… Nu vine nimeni cu proiecte, toți vin după bani. Aici, lăsați banii într‑o parte. Unde‑i produsul, unde sunt piesele interesante, captivante, unde sunt ele?
Dumitru Crudu: Dacă ele nu sunt, atunci pot apărea în rezultatul unui concurs. Ministerul Culturii a declarat anul 2023 Anul Culturii Ucrainene: de ce nu se organizează un concurs de dramaturgie națională consacrat războiului din Ucraina?
Boris Cremene: Ministerul Culturii nu face concursuri, veniți voi cu inițiative.
Dumitru Crudu: Teatrele ar trebui să organizeze acest concurs și cele mai bune piese să se monteze la teatrele naționale.
(Continuare în numărul următor)
