viața mea nu e altceva decât un loc pentru mine (K. Vonnegut Jr.)
îmi legăn contrastele
în acest punct de echilibru
un aer tonic circulă între carcase
și lucruri pe care le‐am șlefuit
ca să uit
după atâtea palme și flori
îmbrânceli și săruturi
pregătind o cădere nervoasă
fac un salt contra propriei rezistențe
și în sfârșit sunt
exact cine sunt
fericită până la capăt
într‐un cadru inanimat
dar cât se poate de verosimil
inhalez golul ceștii cu ochii închiși
arabica sută la sută
intensitate șapte din zece
și zero iluzii zero pretenții
zero nepotriviri
pată pe retină
voiam o dragoste care dă totul
pe o respirație sacadată
și care nu se găsește decât dărâmând
am unit între ele treptele
să urci mai sus decât
orice aș fi devenit
închid ochii și din afara mea
văd cât de precaut ești când
depui explozive
oarecum singură
și aproape străină mă feresc
de umbrele pe care te suprapui
privesc în jur și te văd în orice
nu‐mi pot aminti cum a fost
până să‐mi fi crescut
prezența ta pe retină
