***

Cum să te uit?
Cum să nu mă mai gândesc la tine?
Tu, cel care nu ești…
Cel care ai murit
deși nu te‐ai născut niciodată…
Uneori, lumea e tristă fără tine,
dar alerg într‐un câmp de lavandă
și te biciuieasc isterică
cu florile mov:
nu te doare…
te plouă…

***

Orologiul bate
a singurătate
unn… unn… unn…
unn… unn… unn…
unn…

***

Mi‐am promis că nu voi mai scrie
poezie.
Îmi țin promisiunea:
asta nu e poezie –
așa va spune Maria Pilchin
și bine va face.
Cineva trebuie să mă descurajeze.
Altfel, voi continua să‐mi rașchetez
cutia toracică
în speranța
că totuși exiști…

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Turgay Kantürk

Pământ

Turgay Kantürk a absolvit, în 1990, secția de teatru a Conservatorului de Stat al Universității Mimar Sinan. Primele sale poeme au fost publicate în 1981,

Noutăți
Vitalie Vovc

Fabriqué en France!

Filmele pe care vi le prezint astăzi nu au în comun decât faptul că sunt realizări franceze și că au contribuit din plin la evenimentul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *