Văzând tot drumul doar mașini,
pân-la destinaţie o să leșini.
În mașină-i numai zumzăit,
încercând din greu, tot n-ai adormit.
Cobori și simţi mirosul mâncării,
pe când ai vrea să-l simţi pe cel al mării.
Ceva te-atrage să înoţi în mare,
dar nu te duci, că-i cam răcoare.
Lângă hotel se-aud cântece la tobă,
tu vrei să nu le-auzi cât mănânci o ciorbă.
Simţi a brizei îmbraţișare
și dai din picoare la întâmplare.
Într-un sat uitat de lume, drumurile erau doar poteci prăfuite, iar casele de lemn păreau să se sprijine unele pe altele de vechime. Marcel, un
„Biografia este un lanț de traume?” Suntem între prieteni. Și sigur că întrebările noastre pot merge în toate direcțiile, dar pentru început m‑ar interesa să
Toată copilăria am trăit-o cu sora mai mare,Probabil, tot ce-am făcut cu eaAș fi făcut și cu Ioana. În spatele casei bunicilor începea o grădină,Noi
Dedic acest poem bunicii mele Azi învârtim cu scârțâit cheiaîn poarta cu linii florale deformate.Ziua a treia,cea a Învierii,ne prinde încleștându-ne durerosdegeteleșimințile. Mergeam în ritmul
în mai puţin de un minutalergam pe peron, încercând să ghicesc în care vagon eranu ne văzusem de vreo zece aniinima îmi bătea în urechiemoţiile
când s-a pornit războiulintram zilnicpe portalurile de știrile evitam pe cele ruseștitata zicea căputin e liderul de carearenevoie o țarăcă el face ordinee împotriva lgbta
