Christophe Lamiot Enos, născut la 18 decembrie 1962, la Beaumont-le-Roger (Eure), este poet și eseist francez. Provenind dintr-un mediu modest, rural, din departamentul Eure, considerat cel mai defavorizat sociocultural din Franța, este primul din familia sa care obține o diplomă de studii superioare, după bacalaureat. Își petrece copilăria și adolescența la Pont-Audemer și apoi în apropierea acestui oraș din Normandia.
La 31 decembrie 1980, la scurt timp după ce intră în clasa de Hypokhâgne a Liceului Chaptal din Paris, este victima unui grav accident de automobil, în urma căruia rămâne cu un handicap pe viață și care, în același timp, îi ascute dorința de a scrie și de a cerceta în domeniul științelor umane.
A petrecut trei ani dificili, între spitale și perioade de recuperare.
Acest eveniment îi întărește ambițiile: să pună în centrul vieții – în primul rând, al propriei sale vieți – lectura și scrierea, într-un demers caracterizat de rigoare și entuziasm generos, orientat spre semeni.
Sâmbătă, 6 aprilie 2024
(…)
goi, pe pat, în odaie
o albă lumină a lunii
ne ținem în brațe
(…)
odată cu noaptea, ninsoare în odaie
câtă paloare a lunii
zâmbetele noastre, picioare, brațe
(…)
ninsoare, ninsoare în odaie
iată paloarea, ce lună
pe care o inviți în brațele tale
(…)
blândă, blândețe, această odaie
unde ninsoarea lunii
aprinde picioarele, brațele
(…)
dulci, deschise, au atâta odaie
trup de zăpadă, trup de lună
lucruri, mu‑te, în brațe
blânzi, deschiși, au o astfel de piesă
corpuri de zăpadă, corpuri de lună
lucruri, mu‑te, în brațe
(…)
Sâmbătă, 6 aprilie 2024, puțin mai târziu
(…)
din mijlocul acestui sat
iată, plutind pe care apă
chipul tău
din mijlocul acestui sat
să‑l privești, cât de frumos e
chipul tău
din mijlocul acestui sat
doi ochi, genele tale, pe care apă
chipul tău
(…)
din mijlocul acestui sat
Ha! Copilărie! Cât de frumos este
chipul tău
din mijlocul acestui sat
alunecă, netezind pe care apă
chipul tău
din mijlocul acestui sat
mă mângâie, cât de frumos e
chipul tău
din mijlocul acestui sat
trăsături de creion pe care apă
chipul tău
(…)
Sâmbătă, 6 aprilie 2024, puțin mai târziu (II)
(…)
primăvara
din barcă
pe buzele tale, de‑o adiere
că s‑a născut un copil
ochii închiși o spun
calmul, intensitatea
primăvara
în barcă
plecare spre unde, asta dezarmează
că s‑a născut un copil
petale, care în curând vor deveni cireșe,
o repetă, bolta copacilor
din primăvară
pe barcă
mergi, spre ceea ce nu se epuizează
că s‑a născut un copil
zâmbetul tău, să se citească în el
ce este înainte, cireșii
vezi, primăvara
așa o barcă
afară, înăuntru, vezi, se poate citi acolo
(…)
(Fragmente din „Mousson sur Maebashi”, inedite. Prezentare și selecție de Sylvestre Clancier, poet, președintele Academiei Mallarmé, președinte de onoare al PEN Clubului din Franța, președinte la „Maison de Poésie – Fondation Émile Blémont” din Franța. Traducere din franceză de Maria Ivanov)
