Brankica Radić s‑a născut în 1969, în Split, Croația. A studiat filologie și literatură franceză la Belgrad, apoi literatură modernă la Sorbona și arta traducerii la Școala Superioară de Interpreți și Traducători. Trăiește și își desfășoară activitățile la Paris. Este redactor la Editura Ediții de la Villette, unde publică despre arhitectură, peisaj și urbanism. Poeziile sale au fost publicate în mai multe reviste literare din Croația și adunate în antologia de poezii Crvena („La rouge”), apărută la Editura MeandarMedia din Zagreb. Traduce autori croați și francezi, în special poeți contemporani, și colaborează în mod regulat cu reviste și festivaluri literare din Franța și Croația. Este codirector al Domeniului croat/ Poezie al Editurii L’Ollave, unde participă la selecția și traducerea poeziei croate contemporane.
Fără război
un grup de adulți salută
dimineața. În unele dimineți
soldații sunt primăvara
Ne‑am fi putut lipsi de război
Zgomotul
Zgomotul apei care fierbe facem
cafeaua câți dintre noi suntem câți astăzi
ascultăm același sunet bem cafea bem
mâncăm casele cui ard plâng neîncrezători
în frică în încurcătură în istorie așezați
în istoria neîncrezătoare noi remarcăm
se repetă la infinit am crezut
că nu murim nesemnificativi barca
noastră a lor se scufundă abisal valurile
oare vor fi ele vesele curajoase undeva
modelate de larma secolului
Memorie
Viața altora prin fereastra
unui autobuz unui tren. În cărți
filme vise pe străzi pustii
în zgomotul ușii care se închide în trântirea
obloanelor vesele într‑o privire
o întâlnire neașteptată. Nimic altceva
decât să respir. Doar viața. Toate viețile.
Obișnuite cotidiene. Grijile greutățile iubirea
(Poezii din volumul „Étrangère” („Străina”), traduse din croată în franceză de Vanda Mikšić și din franceză în română de Maria Ivanov)
