Pentru că am depășit într‑o zi viteza de 20 de mile pe oră și am mers cu 31, am primit o înștiințare – amendă plus trei puncte penalizare (să vedeți doar cu cât crește asigurarea pentru aceste amărâte trei puncte!), ori fără puncte și amendă – dar aceiași bani plătiți pentru un curs de reeducare în trafic – National Speed Awareness Course. Astfel că subsemnata, vitezomană, a ajuns azi la curs, împreună cu alți 21 de „dependenți de adrenalină”.
Nu mai zic despre locul în care s‑a ținut cursul – în sala de mese a Clubului de Golf din zonă (o poveste, nu alta), dar câteva idei țin să le împărtășesc.
Graba nu ajută, clar. Iluzia că vom câștiga timp a fost ștearsă cu date statistice – de la 80 mile pe oră versus 70, câștigi doar șase secunde la o milă. Buuun.
Riscul de fatalitate în cazul unui accident scade cu 25% chiar și la o diferență de viteză de la 30 de mile la 20. Am înțeles apropoul. Importanță mare însă s‑a alocat la acest curs cauzelor depășirii vitezei. Graba, stresul și distorsionarea atenției. Accentul s‑a pus și pe aspectul „cum îi afectează emoțional conducătorii auto pe pietoni (copiii și animalele acestora) când trec în viteză pe lângă ei”, nemaivorbind de accidente, în caz că se întâmplă.
Așadar e important să identificăm faptul că suntem stresați și să conștientizăm starea. Dacă oricum întârziem, măcar să o facem calm: deschidem geamul, luăm o gură de apă, schimbăm muzica și… facem exerciții de respirație, pe care ar fi trebuit să ni le fi predat la cursurile de șoferi (??!!).
Nu știu dacă aceste exerciții sunt la fel de utile ca și acelea învățate la cursurile de gravide și uitate instant odată cu intrarea în travaliu, dar am notat conștiincios toate sfaturile.
Și concluzia celor trei ore de curs a fost: nu putem controla ce se întâmplă în spatele nostru în trafic, dar putem să ne creăm safety bubble și să luăm distanță față de ceilalți, dacă simțim nevoia. Să îi lăsăm pe cei grăbiți în față. Important este să ne menținem ritmul nostru confortabil. Să ne luăm pauză, deschidem geamul și să schimbăm muzica. Nu avem cum să îi educăm pe cei din jurul nostru. Doar să ne protejăm pe noi înșine.
Este exact ca și în cazul oamenilor din viața noastra. Safety bubble‑ul e, de fapt, instinctul nostru de autoconservare.
Necesar. Vital. Nu uitați însă de exercițiile de respirație.
Astăzi așa #povestirilondoneze.
