departe
și dacă acest bubuit nu e
al tunetului cum să‑i explic
copilei mele că am lăsat
să se apropie atât de
mult de noi
războiul
e adevărat nu toate
deciziile noastre ne apără
ba dimpotrivă ne supunem
intenționat riscurilor mari
și mici dar oare viața nu
e un risc continuu
de a fi
fiecare își așteaptă cum poate
rândul la neființă care mai
aprig care a lehamite
unii n‑au habar că tot asta fac
când sapă distrug sau
omoară
păsările care încă zboară
deasupra Harkivului
se miră cum cresc
cimitirele
zorii care luptă cu întunericul
nu au arme pentru lupte
la sânge
ziua aceasta promite multă
lumină e clar că războiul
e departe de noi
departe de noi
departe
undeva la Harkiv
tună
la infinit
diavolul s‑a suit pe tron
și a sâsâit
sssânge
cei fără inimi i‑au căzut
la picioare
primii
vrem sânge vrem sânge
vrem sânge răcneau
care mai de care
cu piatra
în sân
diavolul a scuipat înspre ei
și a tras un cutremur
de râs
de râsul răului a ajuns
binele pipernicit
și anemic
de mila prăpădului
au ajuns inimile
noastre
cei fără inimi au
un singur simț
aprins tăios
sfârtecător
și o singură frică
de moartea lor
fără inimă
care omoară
tot ce‑i mort
la infinit la infinit
la infinit
de rezervă
cuvintele au strigat și
din gurile lor a curs
smoală
consoanele surde mișunau
să scape de masa
neagră cleioasă
metaforele au murit
toate odată
ca la comandă
vremea poeziei a apus
a venit vremea țipetelor
urletelor
și bocetelor
erup una câte una
bubele amețitei noastre
lumi
antisepticele au expirat
bandajele‑s putrede
chirurgii
niște alcoolici
nu ne rămâne decât
să mai cioplim
un dumnezeu
de rezervă
timpul cu lingurița
nu mai număr zilele
războiului
războiul e dintotdeauna
de‑o vârstă cu omul
războiul și omul sunt
de nedespărțit
pacea e o mare mare
iluzie
pacea e ca fericirea
acum este acum
nu‑i
numai când nu‑i știi
că a fost
unde e bunul
dumnezeu al lumii
oare nu bunurile
îi sunt dumnezeul
de când e lumea
chiar și copiii
se bat și se ceartă
de la jucării
darămite
monștrii
e duminică și eu beau
timpul cu lingurița
vreau să mă îmbăt
de secunde
cine știe ce‑mi toarnă
ziua de mâine
sfârșit
niciun rău n‑a sfârșit bine
nici acesta nu va dura la infinit
doar dacă lumea nu s‑a întors pe dos
doar dacă n‑au murit în lumea lor
îngerii cu tot cu dumnezeu
nicio noapte n‑a înghițit pământul
pentru totdeauna nicio zi nu s‑a oprit
în loc roata timpului le‑a mistuit
rând pe rând pe toate
va mistui și această bucată
hidoasă de timp o va arunca
la gunoiștea secolului dacă
acest secol nu s‑a dezis încă
de noi iar noi nici nu mai
simțim putrezirea noastră
stop
puzzle
de spasme
inima
în tâmple
împușcă
pulsul
tâmpitul
se joacă
globul
o minge
de aruncat
în aer
