Pieptul tău

M-aș pune
Un pic să dorm
Pe pieptul tău
Să mă acoperi
Cu frunzele toamnei
Ce cad
Ruginii
Cu foșnet infernal
De dor
Aș vrea
Să te strâng la piept
În timp ce îmi mângâi
Obrazul
Cu respirația ta caldă
Ce lasă dâre de aburi
În aerul înghețat
Al dimineții
Când a trecut
Noaptea? –
Nu am apucat
Să te sărut –


Rece
E rece
E tot mai rece
Afară și înăuntru
Nici hainele groase
Nu mai pot încălzi
Genunchii care dor
Și oasele deformate
S-a lăsat praful peste
Soba
Învechită înainte de vreme
Și focul în ea
Nu se mai poate face –
Unde e căldura aceea din vară
Când toate visele zburdau
Fericite? –
A nu se citi
Anotimp

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *