Păianjenul din mine

nu are nevoie de trepte sa urce și să coboare

din acest bloc cu etaje

lunecă sus‑jos‑jos‑sus

stând în același punct

până trece cineva

și rupe tot ce a urzit

ca pe un vis urât

ca pe un trecut de care nu mai are nevoie nimeni

din nou

va împleti

va coase trecutul de care nu mai are nevoie nimeni

pentru ca sa lunece

sus‑jos‑jos‑sus

stând în același punct

doar el mai privește la noi

ca din fereastra unui bloc nelocuit

păianjenul din mine

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *