Tinerețe a fost
dar nu de ajuns
poezie a fost
dar nu de ajuns
aplauze au fost
dar nu de ajuns.
Dansurile
n‑au fost de ajuns
râsetele
n‑au fost de ajuns
iubirile de‑o vară
n‑au fost de ajuns.
Ai vrut ceva mai mult
te‑ai dus ceva mai sus.
***
Noi toți am scris atunci
poeme despre moarte
și nu pentru că am fi fost
bacovieni
sau teribiliști
sau pentru a bifa vreo modă.
Așa ne venea
firesc
și natural.
Desigur,
moartea era printre noi
dar noi habar nu aveam.
Oare o fi dansat și ea
cu noi
pe O mie de pahare?!
Măcar să‑și fi uitat
pentru o seară
menirea.
