Hollywood știe să fie excentric! Există o categorie de filme foarte specifică: din când în când apare câte o producție care parcă ar încerca să boțească într‑o singură bucată toată magnificența industriei ciematografice nord‑americane. Rezultaul nu înseamnă neapărat o capodoperă, dar efectul „WOW!” este practic garantat. Orice ai zice, industria este industrie, iar meseria rămâne meserie. Atunci când sunt adunate toate ingredientele acestei mașinării, rareori ies rateuri evidente din cuptorul Hollywoodului. Iar dacă se întâmplă să mai fie adăugat la această coptură un dram de geniu, atunci capodopera este ca și servită pe tavă.
Filmele pe care le recomand astăzi cititorilor revistei „Timpul” sunt din această categorie. Nu sunt sigur că au avut parte de dramul de geniu despre care vorbeam mai sus, dar sunt chintesența maiestății și meseriei cizelate până la perfecțiune a industriei cinematografice.
Babylon (Damien Chazelle, 2022). La cei 38 de ani ai săi, Damien Chazelle semnează deja al cincilea lung metraj! Din filmele precedente am evidenția două: Whiplash (2014) și La La Land (2016). Ultimul, cu Ryan Gosling și Emma Stone în rolurile principale, rămâne cel mai mare succes al realizatorului pentru moment.
Babylon este un proiect excesiv de ambițios. Nu atât prin mijloacele angajate (chiar dacă sunt considerabile, cu un buget de 80 de milioane de dolari), cât prin evantaiul artificiilor puse în joc. Vom începe cu distribuția: două megastaruri – Brad Pitt (Jack Conrad, un star al cinematografului mut), Margot Robbie (Nellie LaRoy, o tânără starletă care visează să devină un star) – și un tânăr actor foarte promițător: Diego Calva (Manuel „Manny” Torres, un emigrant mexican care nimerește, aproape întâmplător, în industria cinematografiei și chiar reușește să rămână pentru un timp), la care adăugăm o paletă întreagă de personaje secundare, unul mai savuros decât altul.
Filmul ne trimite în îndepărtatul an 1926 și încearcă să ne prezinte perioada tranziției de la filmul mut la filmul cu sunet. Este, probabil, cea mai importantă transformare a industriei cinematografice din istorie (apariția culorii sau dezvoltarea realității de sinteză nu au marcat într‑atât de mult domeniul, după mine) și această transformare nu putea să nu mutileze destinele celor din interior.
Anume aceasta a fost, cel mai probabil, ambiția lui Damien Chazelle: să ne prezinte într‑un panou de amploare Hollywoodul filmelor mute, marea transformare a Hollywoodului odată cu apariția sunetului și modul în care această mutație a malaxat destine. Nu vom insista mai mult asupra tramei, pentru a nu știrbi din plăcerea cititorilor de a o descoperi. Vom menționa doar că filmul viza, cu certitudine, un Oscar. Din păcate, excesul de tehnicitate și intenționalitate i‑a cam știrbit din „geniu”… Altfel, e un film pe care‑l recomand fără reticențe, anume pentru calitatea sa de „mostră” a ceea ce este Hollywoodul.
Asteroid City (Wes Anderson, 2023). Este filmul pe care l‑am așteptat foarte mult! Wes Anderson este unul dintre realizatorii preferați ai autorului acestor rânduri, iar The Grand Budapest Hotel (2014) cred că este printre cele mai bune filme din secolul XXI. Și penultimul film al lui Anderson, The French Dispatch (2021), a fost o mică bijuterie (despre el vă scriam în unul din numerele anterioare ale revistei „Timpul”), chiar dacă a fost mai puțin aclamat de critica de meserie.
Așteptările fiind peste măsură de mari, filmul mai că nu a decepționat… Dar fiți pe pace: Asteroid City rămâne un film de cea mai înaltă probă cinematografică și vi‑l recomand cu insistență!
Wes Anderson a pus toate ingredientele cu care ne‑a obișnuit de‑a lungul timpului în această tocăniță cinematografică. Să începem cu o distribuție de vis: Jason Schwartzman, Scarlett Johansson, Tom Hanks, Jeffrey Wright, Tilda Swinton, Bryan Cranston, Edward Norton, Adrien Brody, Liev Schreiber, Hope Davis, Stephen Park, Rupert Friend, Maya Hawke, Steve Carell, Matt Dillon, Hong Chau, Willem Dafoe, Margot Robbie, Tony Revolori, Jake Ryan, Jeff Goldblum! Anderson reușește ca nimeni altul să adune staruri fără a‑i cantona în roluri „secundare”. Personajele, oricât de numeroase și extravagante ar fi, evoluează, toate, linear, în același plan, iar spectatorul nu are decât de câștigat de la acest florilegiu.
În Asteroid City regăsim o lume cromatică și o estetică specifică, devenită caracteristică pentru realizator. De această dată Anderson alege culori pastelate și luminoase, caracteristice universului „pin‑up” al anilor 50‑60 ai secolului XX.
Am putea să ne oprim aici, căci aceste două elemente sunt suficiente pentru a crea acea magie pe care o așteptăm de la un film bun!
Apropo, era să uit despre trama filmului: ca de obicei, la Wes Anderson nu există un fir epic bine definit. El face filme de „atmosferă” și Asteroid City este cel mai reușit în acest sens. Filmul este dedicat anilor ’50, cu toate fantasmele caracteristice epocii (progresul tehnologic, războiul rece și armele nucleare, OZN‑uri, cucerirea spațiului, extratereștri ș.a.m.d.). Acțiunea se petrece undeva în deșertul Arizonei. Toate personajele vin într‑un orășel cvasi secret pentru un soi de convenție anuală.
O mică plăcere estetică acest Asteroid City! De privit neapărat!
