Au mai rămas ouă în frigider
de băut
Găini de tăiat și de aruncat la ciorbă
Au mai rămas zile
în care apartamentul o să‑mi fie
ca o cocină
Iar hainele – uitate pe frânghii în bătaia
aerului poluat din oraș
Nopți – în care o să‑mi vină să‑mispânzur
gândurile
În manelele ce străbat pereții către
timpanul meu violat
Dimineți – în care lumina soarelui o să
fie ca o lovitură de ciocan peste globii
oculari
sau
poate
Au rămas
câteva zeci de fantezii cu tine
până a ne ciocni la colțul următor de
clădire și‑a rămâne pe veci marcați unul
de celălalt
Au rămas zile
A rămas o viață de trăit
O café à la Cioclea sau de ce plâng… chitarele
Dumitru Dan Maxim
