Arta pe vreme de război

Credeți că e posibil să rezistăm războiului, agresiunii, fascismului, totalitarismului prin artă? În ce măsură ea (arta) ne ajută să supraviețuim și care, de fapt, îi este menirea?

Oleg Constantinov, prim‑maestru de cor la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”

Arta, cultura în genere ține de constituția personalității. Lumea, nu știu din care motive, a folosit progresul științific, tehnologic – și aici mă refer mai ales la rețelele sociale – în detrimentul culturii, al abordării civilizate a unor evenimente. Oamenii devin egoiști și tot mai ostili față de aceste evenimente, dispare empatia. În aceste împrejurări, bineînțeles, doar arta și religia mai sunt cele care ne pot salva, pentru că noi, cred, ne mișcăm într‑o direcție greșită și nu știu de ce, de unde vine ura aceasta, egoismul în genere. Au fost în istorie foarte multe momente, avem exemple cu dictatură, agresiune și totalitarism. Și dacă ne uităm la ele, vedem că prin minciună, prin ostilitate nu prea obții multe lucruri. În acest context, cultura ne‑ar putea salva. Eu judec după spectacolele noastre Carmina Burana sau Aida, pe care le‑am avut în Franța, în total vreo 70, toamna trecută. Toate au fost jucate în săli de concert pe care Ministerul Culturii din Franța le‑a construit prin anii ’90. Săli mari, ca „Zenit”, au fost construite pentru muzică rock, dar iată că se joacă și multe spectacole clasice. Păi, iată, lumea care vine la spectacole de muzică clasică e luminoasă, pozitivă… Pe stradă am văzut diferite grupuri sociale care erau mai puțin pozitive, Parisul este destul de zgomotos, dar în genere, ei merg foarte bine acolo, fiindcă se pune accent pe cultură, se pune mai mult decât la noi. La noi lumea numără banii, dar nu este calea cea mai corectă. Noi avem nevoie de cultură, avem nevoie de tineret care ar trebui să studieze arta, pianul. Dezvoltarea intelectuală a copiilor e mai armonioasă atunci când cântă la pian, la vioară, se acutizează auzul, la fel, pictura îi dezvoltă. Acum la noi e în vogă, în loc de pian, teoria muzicii și canto. Studiind doar canto, copilul nu învață nimic, doar cinci‑șase piese și gata, el percepe foarte greu schimbarea înălțimii și intonației sunetului. El e preocupat de un singur lucru – știe că a studiat canto pentru a deveni cântăreț, dar foarte mulți dintre ei nu mai devin, pentru că nu studiază teoria, instrumentele. S‑ar părea că studiază, este adaptat cu cultura, dar, de fapt, nu este, iar toate acestea ne fac să avem ce avem. Situația aceasta cu războaiele ține și de altceva: mai mulți ani acolo era o situație neglijată și credeam că poate fi depășită, dar s‑a ajuns la niște lucruri foarte urâte. E foarte rău, dar cred că sunt perioade când lumea se mai trezește din starea aceasta. Mai deschide ochii și vede că sunt și lucruri frumoase. Scopul artei a fost întotdeauna să facă lumea mai frumoasă, mai empatică. Cultura abordează mai multe teme, oglindește realitatea din societate. Dacă ne uităm la maeștrii mai vechi, la romantism, baroc, clasicism, atunci asta ne ajută. În special sunetul, culoarea. Dacă mergi la muzeu, oricare muzeu de artă (nu vorbesc de arta modernă, pentru că ea nu este înțeleasă de toată lumea) și privești capodoperele din clasicism, din romantism, asta te aduce la tema contopirii omului cu natura, frecvent utilizată de artiști. Dacă ești atent și observi, atunci vezi că omul este atât de minuscul față de tot ce a creat Dumnezeu și ar fi bine să înțeleagă că ar trebui doar să se bucure, nu să caute ostilitate. Mulți discută despre inteligența artificială – cred că se vor găsi șmecheri care vor folosi avantajele acestui progres în scopuri meschine, pentru că e mai presus egoismul decât acuta necesitate de a trăi în pace. Televiziunile nu contribuie cu nimic, de fapt, sunt un mijloc de comunicare și manipulare, fie în sens pozitiv, fie negativ, cu excepția unor canale de cultură. Dacă s‑ar face în prime‑time publicitate muzicii lui Mozart sau clasicismului în pictură, literatură, muzică, mai dai un fragment din Simfonia 40 sau Mica serenadă, Lebăda de Saint‑Saens, lumea va asculta altfel de muzică. Bineînțeles, trebuie să se dezvolte genurile moderne, dar nu în măsura în care se face acum. În mare parte, statul stă separat de religie și aici este o temă foarte subtilă. Vrem noi sau nu, ne întoarcem la Dumnezeu, trebuie să ne întoarcem, altă ieșire nu este.

Marta Madan, actriță, coregrafă

Arta în sine nu poate rezolva toate problemele și nu poate stopa toate formele de agresiune sau totalitarism, dar ea este un instrument puternic în lupta cu aceste probleme și cred că doar prin artă vom putea rezista tuturor acestor încercări. Numai prin artă, pentru că arta și frumusețea vor salva lumea. Și dacă sunt mai mulți oameni care se manifestă prin artă – vorbesc de cea adevărată, fie pictură, fie dans, muzică, poezie –, atunci nu e totul pierdut. E ceva dumnezeiesc care trebuie păstrat și transmis mai departe. Sunt oameni care dau și sunt care iau, așa a fost mereu, dar fie că te implici în artă ca artist, fie ca spectator, prin ea te poți vindeca. Așa îți eliberezi emoțiile și îți dezvolți reziliența. Cu cât e mai genială lucrarea, fie pictură, spectacol, piesă muzicală, cu atât mesajul ei de bunătate sau frumosul din ea ajunge la mai mulți oameni. Bineînțeles că depinde și de cum a crescut și trăit omul, de ce a învățat sau ce face în viață, dar arta are și latura aceasta educativă… Arta e o energie care te face să uiți de toate și să realizezi cine ești, cât și ce poți. E o rugăciune, ea ne ajută să ne dăm seama de ceea ce nu putem, de faptul că este o putere mult mai mare. Ea poate influența, inspira și aduce schimbări înspre bine în oameni. Ea ne ajută să supraviețuim, oferindu‑ne speranță în momente dificile. Menirea artei e să ne facă mai buni. Arta e dragoste, bunătate, fără asta nu putem trăi. Dacă nu le accepți, ești pierdut.

Ana Niculăeș, psiholog

Războiul, agresiunea, fascismul și totalitarismul au ca scop suprimarea libertății individuale, în timp ce arta este, de fapt, libertatea de expresie, explorarea identității, un mijloc de rezistență în fața opresiunii și facilitează conexiunea umană. Arta poate contribui la conștientizarea publicului cu privire la consecințele războiului, ale agresiunii și ale regimurilor totalitare. Prin intermediul ei, comunitățile pot păstra și transmite tradițiile, limbajul și valorile lor în ciuda presiunilor externe. Operele artistice care transmit mesaje de solidaritate și rezistență îi pot inspira pe oameni să se unească și să lupte împreună cu opresiunea. Ele pot crea un sentiment de comunitate și pot oferi speranță în momente dificile. Lucrările artistice pot deveni mărturii vizuale sau simboluri ale perioadelor de conflict și pot ajuta la transmiterea amintirilor de la o generație la alta, în speranța că nu se vor repeta aceleași greșeli…

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Ariana Zburlea

gerar, slobozia

s-a făcut noapteîn dragul meu oraș de provinciecare deschide drumul spre mare babele au intrat în casă, bârfesc sfințiidin calendarul ortodoxstelele dorm ca niște copii

Noutăți
Ioana Pavel

feat. Poezia (I)

Un proiect pentru cititori de toate vârstele Insolit și cu mize experimentale, proiectul de sub egida FILIT, „Parodii originale”, reunește 50 de poete și poeți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *