Ce învățăm din invadarea Ucrainei?
Pacea este extrem de fragilă, chiar și în timpurile noastre. O națiune întreagă poate fi distrusă, nu în totalitate, dar suficient ca să fie aruncată în haos pentru următorii 5‑10 ani. Orice pare posibil în lumea noastră, chiar și un război, aici, în Europa, și încă unul de lungă durată.
Am învățat, încă o dată, cât de important este leadership‑ul și factorul uman într‑o confruntare, de orice natură ar fi aceasta. Leadership‑ul, entuziasmul, lupta pentru un ideal ca motivatoriu suprem, chiar și pentru sacrificiul suprem.
Surprinzător, oarecum, a fost că perioada relativ scurtă în care Ucraina a apucat să trăiască sub semnul valorilor democratice, europene a fost suficientă ca ucrainenii să‑și asume și să internalizeze aceste valori, să lupte pentru libertate și pentru ființa lor națională. În opoziție, regimul autoritar din Rusia a dovedit, încă o dată, că este capabil să aducă doar sărăcie, haos, distrugere, că dorește să instaureze un regim mafiotic ușor de controlat, un sistem congruent cu valorile lui.
Poate că nu toți ne‑am așteptat ca după ce începe o agresiune, încă în 2014, cu ocuparea Crimeei, aceasta să continue în ciuda tuturor tratatelor, convențiilor, asigurărilor semnate și anunțate de‑a lungul timpului. Și, din nou, întrebarea: până unde va merge Putin? Este el pregătit să folosească armele nucleare? Este gata să distrugă umanitatea? Ținând cont de vârsta sa relativ înaintată, de bolile probabile, de orgoliul lui nemăsurat și, mai ales, de nebunii din anturaj, aș crede că totul pare posibil.
Am înțeles din nou că trăim într‑o lume din ce în ce mai mică, mai interconectată, mai globalizată. Războiul, indiferent unde are loc, ne poate afecta profund pe noi toți. Care sunt și, mai ales, care vor fi efectele acestui război pe termen mediu și lung? Și cât de posibil ar fi și ce implicații ar putea avea un război între SUA și China?
Umanitatea încă există. Încă suntem capabili că ne mobilizăm împotriva răului și pentru a apăra valorile în care credem. Ucraina nu ar fi rezistat fără ajutorul masiv al țărilor democratice. S‑a dovedit că oamenii se pot mobiliza și în afara zonelor din apropierea conflictului. Agresiunea lui Putin a reușit să unească oamenii. Pe de altă parte, s‑a văzut că Putin și armata sa nu sunt atât de puternici cum se credea și cum credea și el.
Dacă adevărul și ororile războiului sunt aflate instantaneu și pot genera solidaritate, acțiuni ferme și eficiente, la fel, propaganda și manipularea pot fi eficiente și pot schimba convingeri și genera comportamente, mai ales pe termen lung. Ani în șir, Rusia a cheltuit sume enorme pe propagandă cu rezultate foarte bune. Înaintea războiului, văzusem un studiu alarmant realizat în România: sentimentul pro‑rusesc și pro‑Putin crescuse semnificativ în rândul tinerilor sub 25 de ani. Se pare că tot ei vor fi primele victime ale aceleiași propagande. Nu va dura mult să înțelegem că ,,picătura chinezească” a Rusiei poate dizolva atitudinile și convingerile pro‑europene ale unora dintre compatrioții noștri. Iar peste Prut, acolo unde trăiește o minoritate importantă rusească, impactul va fi devastator. În lipsa unor măsuri ferme de contracarare a acestei propagande, Moldova efectiv se poate întoarce de pe calea pro‑europeană și să o apuce pe calea pierzaniei, a haosului și sărăciei. Când auzi numeroși tineri care spun că s‑au săturat de acest război din Ucraina sau că Putin are dreptate și că Ucraina e vinovată, înțelegi nivelul de ignoranță al multora dintre ei. O ignoranță care generează lipsă de empatie, pierderea oricăror repere și valori, blazarea și indiferența. Se pierde astfel chiar și cel mai elementar instinct de supra‑viețuire, iar decizii, aparent neimportante, precum votul dat unor partide pro‑rusești, pot conduce la adevărate catastrofe sociale și umane.
