Între 9 și 21 septembrie 2026, Chișinăul a găzduit cea de-a XI-a ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești, organizată de Teatrul Național „Mihai Eminescu”, ediție desfășurată sub genericul „Suntem ceea ce iubim”. Anul acesta, reuniunea a adus în fața publicului 23 de spectacole din România și din Republica Moldova, iar Ucraina, țară invitată, a fost prezentă cu Caligula, spectacol al Teatrului Național Academic „Ivan Franko” din Kyiv, care a cucerit publicul chișinăuian. Programul a fost completat de conferințe și dialoguri dedicate unor teme culturale de actualitate. Pentru al treilea an consecutiv, revista „Timpul din România”, ediția din Republica Moldova, a fost partener media al Reuniunii – o colaborare care ne onorează.
Unul dintre spectacolele pe care am reușit să le văd și care m-a copleșit a fost Regina nopții, spectacol al teatrului „Fani Tardini”, Galați, regizat de Leta Popescu. Am trăit cu sufletul la gură așteptarea morții pe toată durata spectacolului. O moarte anunțată zilnic de bufnița care cânta lângă casa Mamaiei Valeria, jucată antologic de Oana Mogoș, dar și de străbunicul Grigore, interpretat cu măiestrie de Dan Căpățână, care își adună tot neamul laolaltă pentru a fi martor la moartea lui. Lipsea doar Ileana, orășeanca, jucată cu vervă de Petronela Buda, pentru ca bătrânul să-și dea duhul împăcat. Dar nu moare nici când vine această nepoată înțepată. Nu moare pentru că există ceva mai puternic decât moartea care îl ține în viață, ceva care îi dă o doză maximă de energie zilnică și poftă nebună de a trăi – iubirea. Se îndrăgostește de Leidididi, jucată senzual de Tamara Constantinescu.
Cu prilejul eventualei morți a lui Grigore, aflăm poveștile întregii sale familii. Fiecare din cele 17 personaje prezente în curtea casei sale avea propria poveste. Toți purtau în spate o găleată cu nevoi, care le împovăra existențele. Foarte puternică această imagine, niște altfel de cruci – gheburi. Găleți pline ochi cu dureri mai mari și mai mici, care ne-au fost prezentate armonios, ca o pupa russa, nimic forțat, nimic artificial și niciun personaj fără povesteagheb! Și fiecare durere, alinată între sânii primitori ai mamaei. Ileana divorțează de soțul ei, care este foarte zgârcit. Fiica ei, Clara, interpretată jucăuș de Ama Beschieru, e obsedată de lumea virtuală, nu trăiește decât prin filtrul camerei telefonului său. Nu trăiește în realitatea vieții rurale, nu simte mirosul de bălegar. E acolo pentru a face content pe TikTok. Atât. Acest contrast între viața rurală, suspendată undeva în timp, ancorată încă în superstiții, și viața urbană, cu tehnologiile asumate, reflectă întocmai realitatea zilelor noastre. Iar conflictul dintre Clara și verișorul ei, Norbert, jucat carismatic de Vlad Volf, ilustrează conflictul dintre aceste două realități. Până și găina, interpretată foarte convingător de Elena Emandi, avea grija oului său. De altfel, spectacolul se deschide cu un dialog între țap, câine și pisică. Suntem inițiați în lumea acestui „sat anonim, dintr-o țară anonimă” anume prin povestea spusă de animale despre familia care dormea în acel moment. Acest început m-a dus cu gândul la spectacolul O istorie foarte tristă de Maria Lado, în regia lui Petru Vutcărău. Și acolo avem două perspective asupra celor întâmplate în scenă – a oamenilor și a animalelor. În lumea creată de Leta Popescu, moartea rămâne totuși în arealul oamenilor. Moartea vine, într-un final. Dar nu îl ia pe cel care aștepta moartea, ia pe cineva care nu planifica să plece prea curând. Nu știu dacă are vreo legătură, dar mi-a venit în gând, în seara spectacolului, o zicală a bunicii mele de la Cuhnești: „unde dai și unde crapă”. Pe cât de mult am râs în timpul spectacolului, pe atât de mult am plâns la final. Dar am ieșit din teatru cu un sentiment de liniște și libertate. Am conștientizat, o dată în plus, că oricât de mult am încerca, nu controlăm nimic până la capăt. Nu ne rămâne decât să ne bucurăm de ceea ce ne e dat să trăim, să valorificăm ceea ce avem, or, „numai cel care a alergat cu picioarele goale poate vedea în loc de sărăcie libertate”. Stereotipuri, tradiții, umor, ironie, tandrețe, tristețe – de toate! O viață!
Distribuŗie: Oana Mogoș (Valeria, mamaia, fiica lui Grigore), Ciprian Brașoveanu (Lămbiță, tataia, soțul Valeriei), Dan Căpățână (Grigore, străbunicul, tatăl Valeriei), Petronela Buda (Ileana, fata celor doi), Cristina Uja (Aurora, fata celor doi), Carmen Albu (Silviana, fata celor doi), Ama Beschieru (Clara, nepoată, fiica Ileanei), Vlad Volf (Norbert, nepot, fiul Silvianei), Răzvan Clopoțel (Călin, fiul Aurorei), Radu Horghidan (Doru, fiul Aurorei), Tamara Constantinescu (Leidididi, străina), Elena Ghinea (Tarzan/Crina, posibilă fiică a lui Leidididi), Ștefan Forir (Țapul), Flavia Călin (Pisica Mâță), Mihai Păun (Câinele Țuchi), Elena Emandi (Găina Moțată), Elena Anghel (Cucuvea)
