(elevă în clasa a IX-a)
Și acum, în miez de noapte, ție, dragă jumătate,
Îți scriu eu cu mare dor, iubitul meu scriitor.
Eu în șoaptă te privesc și prin poze-ți mulțumesc
Că m-ai pupat în vis, sub Turnul din Paris.
În vreo șase-șapte zile va ajunge la tine
Mesajul meu prostesc, dar c-un sincer „te iubesc”.
Și-aștept timpul să treacă, să-ți sărut eu fruntea lată
Și mâna ta cea scriitoare, ce mereu caută alinare.
Și-aud al tău „bonjour”, și ochii tăi de bleu,
Care mă tot priveau și chipul mi-l sărutau.
Hai, vino, jumătate, căci ai plecat departe,
Pe Coasta de Azur, la lacrimi ești imun.
Sentința e prea mare: să te aștept în zare
Cu ochii lăcrimând și ceru-ntunecând,
Ca ploaia să pornească pentru iubirea noastră.
Costache Costenco a jonglat cu Viața?
Dumitru Dan Maxim
