Mi‑e foame
simt că mai e puțin și leșin
azi am refuzat prânzul
am ales să‑i ascult pe Valeriu și Radmila
într‑un eveniment de jazz și poezie
decât să mănânc salam cu pâine,
așa cum au făcut colegele mele de birou
acum inspir aer îmbâcsit în troleibuzul 8 –
e o cifră ca un colac –
adulmec miros de țigări și transpirație
dar simt în nări salamul pe care nu l‑am
mâncat
Caut frenetic în buzunarul genții, găsesc
numai o gumă de mestecat
e bună la foame, voi amăgi creierul, mă
gândesc
taxatoarea se uită insistent la mine
îi prezint abonamentul
sper să vadă că sunt înfometată.
Ajung în stație. Cobor.
Mă așez pe bancă
alături stă ghemuit un boschetar
geme și tremură de frig
cu aripile ude.
Cuvintele mi se opresc noduri în gât
pornesc spre casă
nu‑mi mai este foame.
