Filmele pe care vi le recomand astăzi fac parte din sisteme stelare diferite ale galaxiei cinematografice. Cu toate acestea e foarte ușor să le pui alături, poate mai ușor decât oricare altele, fiindcă corespund unei necesități vitale ale umanității: căutarea de spații salvatoare undeva în alte părți ale universului… Este un vis etern, dar și o meteahnă ancestrală: de la extinderea homo sapiens spre alte spații geografice și până la călătoriile spațiale mai recente (iată-ne deci ajunși și la Artemis 2, misiunea cea mai recentă a umanității spre Lună), oamenii caută o ieșire, o fugă spre alte spații pe care să le amenajeze conform propriilor deziderate sau cel puțin un spațiu care să le procure mai puține probleme existențiale. Oricare ne-ar fi opinia la subiect, nu putem face decât să constatăm fenomenul și să ne găsim și noi locul potrivit în lumea care ne înconjoară, deplasându-i limitele, dacă încep a ne strânge pe la subsuori ca o cămașă din care am crescut.
Pe Blue Trail (Gabriel Mascaro, 2025). Mascaro este un tânăr regizor brazilian de doar 42 de ani. Este al cincilea său lungmetraj. Cu precedentele filme a tot încercat marea cu degetul și nu fără succes. Astfel, Neon Bull (2015) a fost prezentat publicului la festivalul de film de la Veneția și a luat premiul special al juriului, „Orizzonti”. Nu vom exagera dacă vom afirma că The Blue Trail (O Último Azul) e plasat cu o treaptă mai sus pe scara Olimpului cinematografic. La festivalul de la Berlin filmul a luat Ursul de Argint (al doilea premiu ca valoare), iar criticii l-au întâmpinat cu destulă bunăvoință. Brazilia a ales un alt film pentru concursul de la Oscars, The Secret Agent, deși filmul lui Mascaro mi-a părut mai ambițios și ar fi adus o notă de autenticitate și originalitate în concurs. Pentru autorul acestor rânduri, The Blue Trail ar fi filmul brazilian al anului!
Filmul lui Mascaro e o distopie: ni se prezintă o societate în care autoritățile decid să izoleze bătrânii pensionați, plasându-i în centre specializate începând cu o anumită vârstă. Teresa (superb interpretată de Denise Weinberg), o femeie de 77 de ani, primește deci un ordin de plasament într-un asemenea „centru”. Dar ea decide să fugă în junglă. În pofida tuturor dificultăților și peripețiilor, încercarea ei e reușită. Mascaro ne prezintă o călătorie aproape inițiatică, în care setea de libertate este principalul fir narator, trecându-ne prin varii experiențe ezoterice în care splendoarea Amazoniei, forța ei protectoare joacă un rol primordial.
Project Hail Mary (Phil Lord & Christopher Miller, 2026). Cu acest film dăm cep, pentru cititorii revistei „Timpul”, milesimului 2026! Și începem cu un film dintr-o categorie care place enorm de mult autorului acestor rânduri: filme despre cosmos! E din paradigma Gravity (2013), Interstellar (2014), The Martian (2015)… Filmul are la bază romanul lui Andy Weir cu același titlu. Povestea e următoarea. Universul e atacat de un fel de păduchi spațiali, astrofagii, care se hrănesc literalmente cu energie stelară. Din momentul în care ei ajung la Soare, soarta Pământului e ca și pecetluită… Savanții descoperă însă un „soare” care, în mod misterios, rezistă, chiar dacă este „în calea” astrofagilor. Pentru a salva sistemul solar, o navetă spațială e îndreptată spre acel soare, Tau Ceti, pentru a găsi „leac de păduchi”. Misiunea e suicidară: naveta nu va dispune de suficient combustibil pentru a reveni…
O singură persoană supraviețuiește călătoriei, un tânăr savant, Ryland Grace (interpretat de Ryan Gosling). Doar că ajuns acolo, Ryland descoperă o altă navetă, venită de pe o planetă ce se confruntă exact cu aceeași problemă. Pământeanul Ryland reușește să găsească limbă comună cu eridianul „Rocky” și împreună ei identifică microorganisme care mănâncă astrofagi. Ryland poate trimite sondele cu soluția salvatoare spre Pământ! Rocky îi furnizează lui Ryland suficient combustibil pentru zborul retur. Dar happy-endul e încă departe, căci Ryland înțelege că Rocky nu va ajunge la eridienii săi. El are de ales: ori zboară spre Pamânt, știind că planeta lui Rocky e condamnată, ori își îndreaptă naveta spre Eridia, fără să știe dacă va mai putea reveni pe Terra. Ryland alege să salveze eridienii!
Îmi veți ierta detaliile tramei filmului, dar nu cred că este un „spoiler”. Din propria experiență știu că filmele din această categorie nu sunt văzute pentru tramă, ci pentru altceva: acea sete irezistibilă de spațiu care a animat umanitatea dintotdeauna! Pionieratul este profund înscris în ADN-ul nostru. Nu avem cum scăpa de el. Totul e să știm cum și ce facem cu această „moștenire” a noastră…
