Băsmăluța

Poate că era astăzi – în era reclamelor care sar în ochi de pe orice dispozitiv cu wifi precum un foc de artificii necontrolat – atuul nostru în lupta împotriva transpirației excesive.

Putea să fie în aceste zile – în care e firesc să nu ne salutăm în viața reală prietenii din online – sticker-ul alb care flutură la despărțire, atunci când părăsim o conversație pe Viber sau un grup pe Facebook.

Și încă mai poate să fie acum elementul emblematic al unor locuri din care pleacă lumea – steagul alb al disperării, arborat în locul celor trei culori ale demnității.

Putea să fie multe, dar a rămas pentru generațiile dinaintea noastră să însemne imens mai mult, decât simplul diminutiv de la basma.

Băsmăluța, predecesoarea șervețelelor de unică folosință, este un semn de curățenie, de senzualitate și de demnitate.

Așa cum primul sărut de la vârsta adolescenței se poate întâmpla astăzi într-un club, la/ în dans, pe o melodie house, așa, pe vremuri, prima atingere a buzelor dintre o fată și un băiat se putea întâmpla în dansul Băsmăluța, care era aproape că prima oportunitate, agreată de ambele părți, în care cine joacă băsmăluța i se sărută gurița.

Așa cum părinții noștri purtau băsmăluța cuocazii speciale în buzunarul de lângă reverul cu insigna în formă de romb a studiilor superioare, iar pe chipul lor se puteau citi, și fără asta, cei șapte ani de acasă și cunoștințele enciclopedice, așa tinerii și tinerele de azi își poartă tatuajele ca pe un certificat de maturitate.


Așa cum fetele din alte vremuri își brodau singure băsmățuța, năfrămia miresei, și o afișau la brâu ca să vadă băieții că sunt gata de nuntă, la fel fetele de azi își postează fotografia pe Tinder ca semn ca sunt gate să converseze,
să se întâlnească și să aibă o relație.

Așa cum bunicile noastre făceau, altădată, un nod la băsmăluță, că să-și amintească să facă un anumit lucru, acum oamenii de afaceri și persoanele publice își leagă nodul la cravată, ca să nu uite să fie solizi.

Iar atunci când ne ștergem transpirația sau, uneori, lacrimile cu șervețelele care devin imediat umede, nodul din gât este poate semnul care trebuie să ne amintească de băsmăluța pe care o legau niște generații dinaintea noastră,
ca să-și amintească de lucruri importante, esențiale.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Antonio Tabucchi

„Viaggi e altri viaggi”

Spoon River între Carpați În județul Maramureș, zona carpatică din nord-vestul României, se află bisericile vechi declarate Patrimoniul Mondial UNESCO. Mai austere decât mânăstirile din

Noutăți
Valeria Coțofană

Ce ne face demni de a fi iubiți?

De la o vârstă foarte fragedă ne întrebăm: „Ce ar trebui să fac pentru a fi iubit?” Învățăm că notele bune, realizările academice și performanțele

Noutăți
Yavuz Özdem

Pseudocertitudine

Yavuz Özdem, născut în 1956, la Elazığ, este poet și eseist turc. Locuiește la Istanbul. A predat o perioadă în învățământul public și privat. Poeziile

Noutăți
Maria Pilchin

Călătoria spre centrul cărții

Invizibilii de Ioana Pârvulescu pune în discuție lectura fără să transforme acest act într-o lecție moralizatoare. Autoarea urmărește, prin experiența ficțională a Laurei, felul în

Noutăți
Anda Vahnovan

Worry box

spre Worry box‑ul din școalăcopiii se îndreaptă pe furișcum ne strecurăm și noila ușa psihiatrului fâșiile înguste de hârtiepar pomelnice bisericeșticompletate neîndemânatic„de ce nu mă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *