Arta a jucat întotdeauna un rol deosebit în istoria omenirii, mai ales în vremuri de mare criză și conflicte. Rolul indispensabil al artei în vremuri de război, implicit misiunea scriitorului devine o sarcină complexă. Războaiele reprezintă cele mai grave excese ale violenței și distrugerii umane, dar tocmai în astfel de momente vocea scriitorului devine cu atât mai importantă. El documentează realitatea, oferă un punct de sprijin moral, dă îndrumări de rezistență, în multe cazuri nu numai pasiv, ci și activ; să ne gândim doar la Georg Trakl în Primul Război Mondial sau, în aceeași perioadă, Octavian Goga, la intrarea României în război, se înrolează ca simplu soldat pe frontul din Dobrogea, detașat apoi la Biroul de propagandă al armatei, unde editează, în refugiul de la Iași, Cântece fără țară. Sven Hassel, un scriitor danez remarcabil, a scris romane despre Frontul de Est din al Doilea Război Mondial în timp ce șase mii de danezi din Germania s‑au oferit să lupte ca voluntari împotriva Rusiei după invazia din 1941. Hassel intrase în armata germană înainte de război, ca ofițer de cabină pe vapoarele daneze. Arta nu este doar o oglindă a societății, ci și un instrument de modelare a acesteia. Scriitorii au responsabilitatea de a evidenția suferința și inumanitatea războiului, păstrând în același timp vie speranța pentru un viitor mai bun. Vezi și cartea lui Ștefan Pascu România în anii Celui de‑Al Doilea Război Mondial, în trei volume!
În contextul războiului rus de agresiune împotriva Ucrainei, rolul scriitorului devine și mai clar: el este vocea umanității într‑o perioadă extrem de barbară. Scriitorul se apără în fața forței de distrugere și se opune violenței prin cuvinte – cuvinte care vor rămâne pentru totdeauna în istorie.
Un aspect esențial al artei în timp de război este înregistrarea realității. Scriitorii documentează suferința, distrugerea, lupta pentru libertate, suveranitate și demnitate. În vremuri de război, când propaganda și cenzura denaturează întotdeauna adevărul, portretizarea cinstită și nealterată a evenimentelor este de neprețuit. Scriitorii și jurnaliștii sunt adesea cei care scot la lumină realitatea crudă, înregistrând mărturii ale victimelor, ale soldaților și populației civile, luminând dimensiunile psihologice, sociale și politice ale războiului. Acest rol este deosebit de clar în contextul războiului actual de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, război condus de Vladimir Putin. În timp ce mass‑media rusească de stat promovează o anumită narațiune, reportajele independente ale scriitorilor și jurnaliștilor sunt cruciale pentru dezvăluirea adevărului. Scriitori ucraineni precum Serhii Viktorovici Zhadan din Harkiv sunt însărcinați nu doar să documenteze nedreptatea, ci și să arate chipul (in)uman al acestui război. Cuvintele lor devin arme de rezistență și o sursă de speranță pentru poporul lor. Cea mai recentă carte a lui a fost tradusă în germană, în 2022, cu titlul Himmel über Charkiw. Nachrichten vom Überleben im Krieg (Cer peste Harkiv. Știri de supraviețuire în război). La începutul lunii aprilie 2024 a anunțat că se va alătura în mod activ Batalionului Chartia al Gărzii Naționale Ucrainene.
În vremuri de crime, distrugeri și haos, arta poate oferi o oarecare alinare, un mic refugiu într‑un spațiu securizant. Le permite oamenilor să‑și exprime temerile, furia și suferința și creează spații pentru durerea și procesarea colectivă. Acest aspect al artei este deosebit de relevant într‑un război brutal și fără sens, cum este atacul rusesc asupra Ucrainei. Scriitorii au capacitatea de a inspira compasiune și solidaritate prin lucrările lor – atât în cadrul comunităților afectate de război, cât și dincolo de granițele naționale. Prin procesarea artistică a durerii războiului, scriitorul ajută la atenuarea traumei colective și contribuie la vindecarea psihologică a societății. Mai mult chiar, arta are sarcina de a servi drept busolă morală; scriitorii pun întrebări incomode, pun la îndoială structurile de putere și abordează implicațiile etice ale războiului și violenței. Ele ne amintesc că războaiele nu produc doar pagube materiale, ci lasă și răni morale adânci. În cazul războiului din Ucraina, mulți scriitori au subliniat că acest conflict nu este doar o luptă geopolitică pentru putere, ci și o luptă pentru valori fundamentale precum libertatea, democrația și dreptul la autodeterminare. Misiunea scriitorului, în acest context, este să apere aceste valori denunțând atrocitățile războiului. El reamintește lumii – ceea ce lumea uită mereu – că urmările violenței și ale opresiunii ajung mult dincolo de câmpul de luptă și au efecte profunde asupra societății globale.
Nu în cele din urmă, scriitura, arta în general servește și ca mijloc de rezistență. Scriitorii se apără de nedreptate punând în fața puterii armelor puterea cuvintelor. De‑a lungul istoriei – dacă e să ne amintim bine – au existat exemple de scriitori care și‑au ridicat cu deosebit curaj vocea în vremuri de opresiune – de la disidenții sovietici până la scriitorii care și‑au riscat libertatea de a spune adevărul în Ucraina și Rusia de astăzi. În situația actuală din Rusia și Ucraina, scriitorii și artiștii ruși independenți sunt, în primul rând, cei care se opun regimului lui Vladimir Putin și denunță războiul. Ei își folosesc arta pentru a rezista și a se apăra în fața propagandei oficiale, care încearcă să justifice războiul chiar, după cum bine știm, cu riscul libertății și al vieții. Scriitorii ucraineni demonstrează, prin operele lor, că țara și cultura lor nu pier și nu vor pieri nici în cele mai întunecate ore. Acest lucru ni‑l demonstrează istoria de la începuturile ei!
