încă se vând jucării de război
soldați în două culori stau amestecați în
găleată
au ocazia să simtă pentru puțin timp
pacea camaradului de altă culoare
în salata orientală din plastic mai sunt și
tranșee
tufișuri și copaci și tunuri și rachete
steagurile flutură combinații de culori care
nu există
o adevărată echipă a două legiuni străine
rafturile se golesc de la o zi la alta
oamenii uită că nu cumpără mâncare
când ajung acasă le dau copiilor
doar o deschidere de capac și explodează
mama îi cheamă la masă nu vine nimeni
se duce după ei. pe aici nu se trece
încearcă să ajungă înapoi pe aici nu se trece
tatăl privește știrile nu e vorba de țara lui
doar niște copii ar face un război
*
Dumnezeu stă în sală și râde de actori
râde cu atât de mult drag
Își cumpără primul bilet la fiecare spectacol
chiar dacă l‐a văzut de la începutul
repetițiilor
îi imploră pe preoți să Îl învoiască de la
Liturghie
e nerăbdător să intre în teatru
pregătește recuzita aprinde reflectoarele
mătură scena
stoarce mopul și o ia de la capăt
cineva se așază mereu pe locul Lui rezervat
dar nu se supără poate să stea pe scări
îi aude pe actori cum se ceartă nu au
răbdare
El știe mai bine nici El n‐a avut mereu
atelierul vieții s‐a mutat în teatru
nu știe dacă să plângă sau să râdă
aici se simte mai El ca niciodată
„arătați‐Mi unde am greșit”
„arătați‐Mi cum se face mai bine”
