sunt ca moșul de peste perete
nu mai știu ce fac
și trebuie să recunosc că viața mea
curge într‐un fel și într‐o direcție
necunoscută
știu doar că
de câteva luni
nu mai pot dormi nopțile
că mă prinde somnul
abia când femeile își spală dinții și se
fardează
iar bărbații își parfumează gâtul
urcă în mașini
stau în ambuteiaje
poate
aleg să trăiesc noaptea
pentru că noaptea este cel mai puțin
imprevizibilă?!
mă plimb pe vârfuri
în 18 metri pătrați
răsfoiesc cărți mănânc
iar când mi se face scârbă prea mult de tot
îmi motivez că duc o viață activă
spiritual
mă trezesc undeva între două și trei
după‐amiaza
cu același gând mereu
că nu știu ce zi e azi
ce dată
uneori
ce lună
ce păcat
că nu uit trecutul
unele amintiri sunt deja
roase la mâneci și la guler
dar îmi zic că duc o viață activă
lăuntric
nu sunt decât ca moșul de peste perete
îl aud la trei dimineața că deschide ușa și
cotind la stânga
o ia spre wc‐ul din capăt de hol
revine doarme poate se masturbează nu
știu dacă fumează iar uneori privește
televizorul între 9 și 10 seara
n‐are oaspeți nu vorbește la telefon pe
difuzor nu‐l aud vorbind nu‐i știu vocea
se zice că a lucrat în tinerețe ca pază
acum e trecut de 65
l‐am văzut plimbându‐se doar în hol
face duș în baia comună a căminului vine
cu papucii uzi și‐i lasă la ușă
intră și nu‐l aud cum trăiește
nu se aude
nu‐l vede nimeni cum trăiește
nu se vede cum trăiește
nu se vede că trăiește
sunt ca moșul de peste perete
e miez de noapte
azi
ies din casă
oamenii nu trăiesc în același ritm cu mine
eu nu trăiesc în același ritm cu oamenii
eu nu mai trăiesc nici măcar în același ritm
cu mine
totul se întâmplă atât de rapid și lipsit de
însemnătate
m‐așez în fața blocului și din mai multe
direcții văd felinare gălbui
și roiuri de musculițe și țânțari în bătaia
luminii
iar mașinile stau parcate pe lângă case
atât
ei
mai au șase ore de somn apoi o să‐și spele
dinții o să‐și fardeze ochii
or să stea în ambuteiaje
iar eu o să adorm cu greu
cu gândul că nu întârzii nicăieri
dar cu senzația că am întârziat deja
în toate
nu sunt decât ca moșul de peste perete
oare știe cineva
în afară de mine
că el trăiește?
îl spionez
dintr‐o curiozitate
poate
nu sunt decât ca moșul de peste perete
care își amintește prea des că părinții
au fost nedrepți în primăvara cutare
la ora cutare în circumstanțele cutare
iar amintirile cu fostul partener
sunt toate roase la mâneci
m‐așez în fața blocului pe‐o scară
sunt atât de
dezamăgită
sunt atât de
singură.
