(volum în pregătire la editura Nemira, colecția„Vorpal”)
***
de când ai murit
mama
prășește grădina prășește
parcelele cu flori
prășește via
prășește florile de la
drum
se oprește numai la
ploaie apoi
prășește că
apa face bine la plante dar și la
buruieni
când termină de
prășit
mama prășește
din nou de la
celălalt capăt
al grădinii
pământul roșu
al viei face‑o pojghiță
curată și mama
prășește să nu apară
pui de salcâm sau buruieni
lângă casă pământul mai negru e
făcut în valuri de sapa mamei
care‑l prășește zi de zi și îl udă
apoi prășește via
din grădină
când totul îngheață
mama zice
nu mai e nimic
de făcut
ia coșul din nuiele și
strânge frunzele
bătute de vânt de la vecini
zăpada e
tot mai rară și mama
o cară pe toată la
trandafiri
când m‑am întors
a fost zăpadă până la acoperiș
ca‑n copilărie
ca atunci când ți‑am făcut
o poză pe‑un munte alb
cu lopata în mâini
atunci s‑au făcut tranșee pe
ulițe și
copiii mergeau la școală
ca niște cârtițe
înconjurate de alb
dar vine primăvara și
mama prășește
după ce
a făcut inventarul dulapurilor
a scris în caiet
i‑a arătat lui Moni ce
e pentru gropari ce
e pentru rude
pentru vecini și ce e
pentru noi
doar sicriul lipsește
să facem și noi ceva și mama
prășește ar prăși și
drumul dar îl cosesc badea
Ștefan Afganu sau Viorel
dar ea
nu se lasă ia sapa
vine la tine prășește și povestește
trece și pe la unchi
la bunici la străbunici
de pe dealul nostru
de unde se vede satul ca‑n palmă
iazul
ea vine în satul vostru la cimitirul de pe
alt deal
totul să fie curat
***
ne tragem sufletul
la o măsuță din piața
bisericii Sfântului Ignatie din
Dubrovnik
e toată lumea aici sau
aproape toată lumea
toți se încarcă cu
fotografii pentru un an
o viață
eu nu mă pot
relaxa
e tot mai greu să
nu mă gândesc la nimic
să‑mi las creierul să
înregistreze și să
tacă
deasupra crucii
bisericii Sfântului Ignatie
înțepenește o dronă și ne
filează
sub crucea Sfântului Ignatie
din Dubrovnik
înțepenesc
***
ce vorbește bunica
din mormântul său din Antonești cu
părinții săi cu frații îngropați în satul
Martonoșa din Kirovohrad
ce‑și spun
oare o întreabă frații
Maria
auzi
