Zbor frânt de Vladimir Beșleagă m‑a cucerit cu povestea unui destin, la prima vedere, a lui Isai, care, în urma experienței războiului, trăită și simțită pe pielea lui de copil, rămâne cu multe sechele, fiind considerat adesea un om ciudat. Chiar și fratele său, Ilie, cu care se află într‑o continuă tensiune, nu îl înțelege de cele mai multe ori. De fapt, prin prisma acestui personaj, romanul vorbește despre destinul unei entități etnice mutilate de anii de schimbări ideologice. O căutare lungă și dureroasă a propriei persoane (în plan micro) și a identității etnice (în plan macro) constituie firele narative ale romanului, iar prin aceste căutări personajul încearcă să își justifice deciziile din trecut. Scufundările în apele Nistrului, până la straturile unde nu se mai vede lumina și se simte apa mâloasă, sunt, de fapt, afundările în propriile gânduri și regrete. Până în cele mai ascunse adâncuri. Pe alocuri, am comparat tensiunile dintre cei doi frați cu cele biblice, dintre Esau și Iacov. În alte pasaje, gândurile personajului mi‑au părut profund filozofice. În orice caz, cartea este de o profunzime amețitoare. „Transpunere artistică a protestului împotriva desfigurării identitare și morale, poetică a privirii aruncate sistematic îndărăt către un trecut‑reper – un «altădată» și un «altundeva» fără de care nu e posibil drumul înainte, avertizare asupra faptului că pierderea memoriei duce la fisurarea identității și periclitează grav proiectele ei de viitor, regăsire a echilibrului suspendat între cele două maluri ale râului – acestea și alte «șopârle» ieșite azi la suprafaţă confirmă complexitatea romanului lui Vladimir Beșleagă, care, cu siguranţă, ne va mai oferi surprize de interpretare”, scrie Aliona Grati despre acest roman.
L‑aș reciti încă o dată, pentru că sunt sigură că mai există subînțelesuri nesesizate la prima lectură. Rar mi se întâmplă să mai revin la cărți parcurse deja. Iar asta confirmă profunzimea textului lui Vladimir Beșleagă.
