Igor Guzun: „O carte, cu cele două coperți ale ei, seamănă cu două aripi de pasăre și cu acoperișul unei case”
Cea de‑a 33‑a ediție a Premiului Internațional „Centro Giovani e Poesia‑Triuggio” din Italia i‑a adus scriitorului Igor Guzun Premiul Literar Special pentru parcursul poetic, „Percorsi Poetici – Pensiero, Storia e Originalità” („Drumuri poetice – Gândire, istorie și originalitate”). Această ediție a longevivului concurs internațional european a reunit 604 autori din 30 de țări, iar în cadrul festivității de premiere din anul trecut poemul lui Igor Guzun Mamele, tradus în limba italiană, a fost declarat „Cea mai frumoasă poezie consacrată mamei” – „Premio Speciale miglior componimento dedicato alla mamma in memoria di Bruna Baroni”.
Igor Guzun este un scriitor român,originar din Republica Moldova, tradus până acum în 13 limbi ale lumii. A vizitat de câteva ori Italia, regiunea Cuneo, acolo unde a scris mai multe poeme, traduse în limba italiană, iar revista „Idea” l‑a intervievat cu această ocazie.
Cu câți ani în urmă ați ajuns în Italia?
Italia ocupă un loc privilegiat în geografia mea sentimentală a celor peste 20 de țări ale lumii pe care le‑am vizitat ca scriitor. Am vizitat Italia de trei ori, mai întâi în anul 2021 și apoi în noiembrie 2022, la invitația unor prieteni. Iar oamenii și locurile dragi de aici, bucatele, peisajele, casele din piatră de Langa m‑au impresionat atât de mult, încât am rămas cu familia mai mult timp decât planificasem și am scris acolo mai multe poeme cu stiloul pe care mi l‑au dăruit amicii noștri și pe care e gravat „Osteria da Cecco”.
De ce v‑ați hotărât să veniți în Italia și să alegeți să vă opriți la Bosia, în provincia Cuneo?
S‑a întâmplat să includ în una dintre cărțile mele – Mai bine – și un poem tradus în limba italiană. Iar asta a coincis cu invitația prietenilor noștri în Italia, acolo unde se află ei, poate în cea mai frumoasă regiune a lumii, Piemonte. Între timp, i‑am rugat pe alți prieteni – de la Roma, Brescia, Milano – să‑mi traducă mai multe poeme în limba italiană și ei au făcut‑o, de asemenea, cu bucurie. De altfel, scriitorii și artiștii care sunt imortalizați în picturile stradale din localitatea Bosia au fost martori la aceste întâmplări frumoase. Și chiar m‑au încurajat, după cum am înțeles din privirile lor, să caut o editură italiană, un parteneriat moldosau româno‑italian – oameni și companii – pentru ca aceste poeme să devină o carte care apropie culturile noastre cu aceeași rădăcină, latină.
De cât timp scrieți poezie și cum ați început?
Scriu poezie în toți acești ani, de când mă țin minte. Și iată că la 55 de ani am ajuns la convingerea că poezia și cărțile le pot da oamenilor aripi ca să zboare către scopurile lor în viață. Și să se simtă mai în siguranță în aceste timpuri. Că o carte, cu cele două coperți ale ei, seamănă și cu două aripi de pasăre, și cu acoperișul unei case.
Câte cărți ați publicat?
Am debutat editorial în anul 1997, cu cartea de poeme De azi într‑o săptămână. Iar cea mai recentă carte – a douăsprezecea – a fost publicată la Chișinău, în 2024… Iar cartea mea Iubi a fost declarată de Biblioteca Națională a Moldovei una dintre cele mai citite cărți ale anului în 2019.
Despre ce vă place să scrieți? Despre ce sunt cărțile dumneavoastră?
Cărțile mele sunt, cred, toate, despre dragoste. Cum este oare dragostea la diferite vârste; cum este să ai copii și să fii mereu bucuros pentru asta, dar și mereu îngrijorat; cum obiectele și tradițiile pe care le‑am moștenit de la părinți și bunici ne ajută să devenim și să rămânem oameni; și cum natura și natura umană ne ajută să rămânem oameni. Despre asta sunt cărțile mele.
Am văzut că o poezie este dedicată Raffaellei Carrà. De ce?
Istoria și artele Italiei – de la Rafael la Raffaella Carrà – au fost prezente mereu în viața generației noastre. Pe Rafael și pe ceilalți titani ai Renașterii i‑am îndrăgit la școala de pictură. Petrarca și Dante au făcut parte din cursul nostru universitar de literatură universală. Iar ziarul „La Stampa” a fost prezent în cursul de istorie a presei internaționale a facultății noastre. Pe Raffaella Carrà am îndrăgit‑o încă de pe vremea când televizoarele noastre erau alb‑negru. Iar asta nu ne‑a împiedicat să păstrăm și astăzi sentimentele frumoase de atunci pentru melodiile și artiștii italieni. Iar istoria face ca marele poet roman Publius Ovidius Naso să fi fost exilat la Tomis, undeva între România și Republica Moldova, aproape de locurile copilăriei mele.
Perechi
10 perechi de prieteni dornici să boteze
copilul.
9 perechi de botoșei colorați pentru iernile
de altădată.
8 perechi de botine pregătite în așteptarea
lui Moș Nicolae.
7 perechi de dansatori la matineul de la
grădiniță.
6 perechi de enunțuri de tip
întrebare‑răspuns despre școală.
5 perechi de ore pe zi la universitate.
4 perechi de dansatori la nunta ta.
3 perechi de pești pe care îi creșteți
împreună după ce au plecat copiii
de acasă.
2 perechi de ochelari la bătrânețe: una
pentru citit și alta pentru a găsi cealaltă
pereche.
10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2…
Și în toți acești ani – un singur suflet pereche.
