Am făcut primul Open Mic de ziua mea de naștere, pe 1 august, în 2022, atunci când am împlinit 27 de ani. L-am făcut la „Insomnia”, locul meu favorit din Cluj, și am avut surpriza de a avea o audiență imensă de poeți și poete. Evenimentul a durat trei ore! Între timp, m-am prins că un Open Mic nu trebuie să dureze mai mult de două ore. Am preluat ideea de la Poetree și Nest, două comunitați poetice care deja făceau Open Mic-uri în Cluj, prima preponderent în română, cealaltă în maghiară, și am fost inspirată de Open Mic-urile de stand-up comedy pe care le ascult mereu atunci când fac curățenie.
Vai de mine, despre câte pot scrie poeții și poetele care citesc la Open Mic-urile mele. Este cel mai vulnerabil moment al serii! Oamenii vin acolo să împărtășească cele mai ascunse colțuri ale minții și ale sufletului, iar poezia îți oferă spațiu nemărginit să faci asta. Însă e important respectul reciproc și simțul comunitar, și anume faptul că în acel moment suntem o comunitate poetică. De asta nu îi las pe poeți să citească mai mult de trei poeme, toți au dreptul și nevoia de a fi pe scenă și de a citi. Uneori, optez ca poeții și poetele să citească din locul în care stau așezați și atunci merg eu spre ei cu microfonul. Am început să am invitați care „sparg gheața” și optez pentru poezia feminină mai mult. Ca să creez o atmosferă amiabilă și intimă, le pun mereu întrebări despre cum se simt, dau o temă sau un ton serii (de exemplu, la ultimele open mic-uri am vorbit mult despre ultima mea despărțire) și fac mereu replici amuzante. Sunt o persoană energică și deschisă și cred că și aspectul acesta îi ajută foarte mult să se simtă mai confortabil și, cel mai important, în siguranță. Doar în așa mod poemele „dureroase” nu oferă un moment traumatizant atât pentru poeți și poete, cât și pentru public.
Poezia tânără este extrem de bună! Sunt foarte mândră de ce scriu tinerii din ziua de azi. Au o ușurință și o naturalețe aparte și asta nu mă poate decât bucura. Sunt plină de speranță și iubire când mă gândesc la tinerii poeți și poete care surprind atât de frumos banalitatea vieții cotidiene în poeme fine, dar sunt și mândră de cei care au optat pentru ceea ce numește prietena mea Mădălina Vacariu „școala Lena”. Aceștia sunt poeții și poetele care „țipă” pe scenă și își citesc poemele cu mult elan.
Fac Open Mic-uri lunar la „Insomnia”. Am o colaborare aproape familială cu cei de acolo. Simt cum, încet, dar sigur, „Insomnia” devine familia mea din Cluj. Clujenii sunt și cel mai educat și receptiv public pe care l-am avut vreodată la vreun Open Mic. Cele mai apropiate sufletește și cele mai creative au fost cele din Chișinău (de exemplu, ultimul Open Mic de la barul „Pro Sănătate”, unde aveai opțiunea de a-ți citi poemele pe beat-uri realizate de Nicu Duratski), pentru că mă simt acasă lângă oamenii mei, deși inițial am fost izbită de un mare zid de reticență, mai ales la organizarea evenimentelor. Culmea e că la Chișinău am întâlnit cei mai artistici poeți și poete. Am mai ținut un Open Mic la Iași, unde am avut niște invitați excepționali și o promovare absolut profesionistă. Iar în curând, doresc să țin un Open Mic și la Brașov. Sunt foarte curioasă de cum este publicul de acolo și ce tinere talente se ascund în cel-mai-de-poveste oraș al României.
Mesajul pe care vreau să îl transmit tuturor prin poezie și prin propria mea persoană este să creadă în ei, în poezia lor și în mesajul pe care vor să îl transmită mai departe. Poezia este profundă, este salvatoare și cathartică. Poezia îți oferă acel spațiu nemărginit pentru desfășurarea scriitoricească. Există poezie atât de diversă, la fel cum există poeți și poete pentru toate gusturile posibile. E important să creăm o comunitate și o legătură strânsă între noi și e important să ne susținem unii pe alții în calea noastră poetică. Unde pare că nu există speranță și salvare, acolo nu a fost descoperită poezia. Încă.
Bestiarul urban
Florina Breazu
