Ultima formă de protest

După eliberarea orașelor Bucea și Irpin, când lumea a aflat despre atrocitățile și crimele armatei ruse (violuri în masă, siluiri ale bebelușilor sub ochii mamelor, schingiuirea unor bătrâni imobilizați la pat, înfometarea deținuților sau îngroparea unor oameni de vii), poeta Anastasia Afanasieva, originară din Harkiv, a renunțat la limba rusă. A renunțat la limba ei maternă. A renunțat să mai scrie poezii în limba ei maternă și a trecut la limba ucraineană. După Bucea și Irpin, Anastasia Afanasieva nu a mai putut să mai scrie poezii în limba rusă. Adică în limba soldaților ruși care au putut să crucifice oameni, să împuște necunoscuți pe stradă, să mitralieze nou‑născuți în maternități, să dea foc unor spitale pline cu oameni imobilizați la pat, să ardă cărți, să le smulgă limba din gură unor prizonieri. După Bucea și Irpin, ea nu a mai putut să scrie poezii în limba rusă. A nu scrie în rusă a devenit pentru poeta din Harkiv o formă de‑a se disocia de ucigașii ruși. A nu scrie în rusă a devenit pentru ea o formă de protest față de bombardarea maternităților, spitalelor de psihiatrie, azilurilor de bătrâni sau a spitalelor de leucemie, unde oamenii își trăiau ultimele zile din viață. A renunța la limba rusă, pentru Anastasia Afanasieva, a însemnat să se disocieze de soldații ruși care dădeau buzna în casele oamenilor la miez de
noapte și‑i împușcau fără milă, doar de aceea că erau ucraineni. După Bucea și Irpin, poeta Anastasia Afanasieva nu a mai putut să scrie nici măcar o singură poezie în limba rusă. Adică în limba lui Putin. Adică în limba ucigașilor de copii. Adică în limba violatorilor și a criminalilor eliberați din pușcării pentru a omorî oameni, doar de aceea că sunt ucraineni. După Bucea și Irpin, poeta Anastasia Afanasieva a trecut la limba ucrai‑neană când a aflat că pentru o parte dintre soldații ruși a împușca ucraineni era și o formă de amuzament. După Bucea și Irpin, ea a încetat să‑și mai scrie poeziile în limba suferinței, nefericirii, urii, cruzimii, nopții, morții, nebuniei, trecutului, tiraniei și a doliului. Alegând să‑și scrie poeziile
în limba libertății, speranței, binelui, credinței, luminii, viitorului și a vieții. Adică în limba ucraineană.

Dumitru Crudu