Ultima formă de protest

După eliberarea orașelor Bucea și Irpin, când lumea a aflat despre atrocitățile și crimele armatei ruse (violuri în masă, siluiri ale bebelușilor sub ochii mamelor, schingiuirea unor bătrâni imobilizați la pat, înfometarea deținuților sau îngroparea unor oameni de vii), poeta Anastasia Afanasieva, originară din Harkiv, a renunțat la limba rusă. A renunțat la limba ei maternă. A renunțat să mai scrie poezii în limba ei maternă și a trecut la limba ucraineană. După Bucea și Irpin, Anastasia Afanasieva nu a mai putut să mai scrie poezii în limba rusă. Adică în limba soldaților ruși care au putut să crucifice oameni, să împuște necunoscuți pe stradă, să mitralieze nou‑născuți în maternități, să dea foc unor spitale pline cu oameni imobilizați la pat, să ardă cărți, să le smulgă limba din gură unor prizonieri. După Bucea și Irpin, ea nu a mai putut să scrie poezii în limba rusă. A nu scrie în rusă a devenit pentru poeta din Harkiv o formă de‑a se disocia de ucigașii ruși. A nu scrie în rusă a devenit pentru ea o formă de protest față de bombardarea maternităților, spitalelor de psihiatrie, azilurilor de bătrâni sau a spitalelor de leucemie, unde oamenii își trăiau ultimele zile din viață. A renunța la limba rusă, pentru Anastasia Afanasieva, a însemnat să se disocieze de soldații ruși care dădeau buzna în casele oamenilor la miez de
noapte și‑i împușcau fără milă, doar de aceea că erau ucraineni. După Bucea și Irpin, poeta Anastasia Afanasieva nu a mai putut să scrie nici măcar o singură poezie în limba rusă. Adică în limba lui Putin. Adică în limba ucigașilor de copii. Adică în limba violatorilor și a criminalilor eliberați din pușcării pentru a omorî oameni, doar de aceea că sunt ucraineni. După Bucea și Irpin, poeta Anastasia Afanasieva a trecut la limba ucrai‑neană când a aflat că pentru o parte dintre soldații ruși a împușca ucraineni era și o formă de amuzament. După Bucea și Irpin, ea a încetat să‑și mai scrie poeziile în limba suferinței, nefericirii, urii, cruzimii, nopții, morții, nebuniei, trecutului, tiraniei și a doliului. Alegând să‑și scrie poeziile
în limba libertății, speranței, binelui, credinței, luminii, viitorului și a vieții. Adică în limba ucraineană.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noaptea suntem fericiți

(elevă în clasa a XI‑a) Tu ești cel care mă face să iubesc această lume și tot ce se află în ea. Ești frumosul de

***

(elevă în clasa a IX‑a) Dragul meu, Ești acel acasă pentru sufletul meu, locul în care mă simt acasă și mă simt un întreg, de

***

(elevă în clasa a IX‑a) Dragul meu, Vreau să îți comunic că există o liniște pe care doar tu o aduci în haosul lumii mele.

Noutăți
Leo Bordeianu

Gaura neagră

Pe ostaşii căzuţi pe câmpul de luptă pentru apărarea credinţei şi a neamuluipomeneşte‑i, Doamne, întru împărăţia Ta Pe podulde la Vadul lui VodăAici a fost

Noutăți
Eugenia Țarălungă

dar ce bine începeau să semene

pentru Cătădumi pentru Andrei ziceam să înalț o odă vieții de 30 de anihabar nu am cum privești tu vârsta de 29.9 anipe muchie van

Noutăți
Grégory Rateau

Țara nesigură (poem dintr-un grupaj)

Grégory Rateau este un poet și scriitor francez născut în 1984, în regiunea pariziană. A publicat poezie în numeroase reviste din Franța, Elveția, Portugalia și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *