TRAIAN MOCANU – GRAFICĂ, PICTURĂ –

Traian Mocanu s-a născut în Iașul celor șapte coline, la 26 august 1954, într-o casă ce există și astăzi, pe strada Vasile Alecsandri, din tatăl Dumitru și mama Ileana. De mic arăta talent, petrecându-și timpul din copilărie pe lângă pictorii de firmă care, pe lângă comenzile de partid, serveau gusturile unei anumite pături de ieșeni cu peisaje idilice, portrete sau flori. În aceste ateliere începe să învețe „meserie”, pe o stradă din centrul orașului. La liceul de arte de la Iași, unde își făcea studiile, veniseră mai mulți profesori proaspeți ieșiți din facultățile de la București și Cluj, iar acest val de noutate în lumea elevului Mocanu a transmis un model de gândire cu ,,puncte de vedere”. Din acești ani, începe să se sedimenteze curiozitatea artistului pentru artă. Meseria și-o alege când este admis la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, alegând pictura pentru a spune ceva lumii, ceva neobișnuit. După facultate se instalează la Iași, unde fondează împreună cu un grup de artiști salonul dedicat tinerilor artiști, „Atelier 35”.

Pentru Traian Mocanu, atelierul este acel loc în care se regenerează din propria cenușă, trăind în intensitatea stările metaformozate în versuri, grafică sau picturi vibrante.

Aproape tot timpul mă gândesc
la Atelier, pentru că răul
și binele zac în culorile
acelea negre, în odăjdiile
de sânge adevărat din fitilul lămpilor – nodul din
gâtul lui Isus ridicat
în aer, candelabru,
ți-am spus, 
totul e adevărat,
atât rămâne, pieptul memoriei.  – Atelierul I (Mocanorfoze), editura T., 2007, Traian Mocanu

În memoria artistului, Muzeul Național de Artă al Moldovei deschide, în premieră, în spațiul cultural din Moldova o expoziția ce cuprinde munca artistului Traian Mocanu. Expoziția va putea fi vizitată până pe 15 august inclusiv.

În această frumoasă colecție putem constata că Traian Mocanu este un artist cu un profil complex, combină poezia cu grafica și pictura printr-un experiment de autenticitate absolută. Prin grafică, artistul exprimă un necunoscut angoasant, apelând la animale fabuloase, distorsionând anatomia omului, căutând să întipărească unele trăiri paradoxale.

În pictură, întreaga sa carieră şi experienţă cu abstractul a cuprins, aşa cum este firesc, mai multe serii de autor, intitulate sugestiv în funcţie de perioada la care facem referire: Urmele luminii I şi II, Tectonica, Sere, Solare, Bestiar, Relicvarii I, II şi III, Tainiţe I şi II, Atelier, fiecare dintre ele dezvoltându-se din precedenta. Recunoscut de critica de artă şi apreciat de public şi de colecţionari pentru uşurinţa cu care putea traduce o stare printr-un portret ori o atmosferă prin peisaj, Mocanu trăia cu intensitate latura abstractă a picturii sale, uneori cu o tentă lirică ce îmblânzea descărcările şi „epifaniile” plastice.

În ciclul Relicvarii I triumfează o dezlănțuire a culorii, treptat, redusă la centri de interes, cu semne codate din filosofie și religie în multiple suprapuneri de vopsea, cu tonalitatea unei game cromatice mai austere. Parcă cioplind înăuntrul pânzei într-un cristal brut, artistul a extras raze de lumină, îmbrăcând formele în reflexe minerale.

În Relicvarii II se deschid ferestre spre lumină, culoarea începe să se așeze, eliberatoare, peste constrângerile materiei. Tot aici continuă experimentul cu spume și acizi, ce fac ca materia să țâșnească din pânză, șerpuitoare, să sape sau să ridice ziduri în care firul de ață duce spre ieșire în funcție de capacitatea fiecăruia de a ieși din propriul labirint interpretativ.

Perioada ce a urmat după 2007 cuprinde seriile Relicvarii III, Tainiţe, Atelier. Relicvarii III încheie seria printr-un ciclu de lucrări ce pregăteau Tainițele, se realizează trecerea de la receptacolul extern la cel intern, prin întunecarea tonurilor, prin restrângerea formelor spre un punct central.

Chestiunea credinței, a sfințeniei exterioare, continuă în Tainițe, văzute ca locuri ascunse ale sufletului. Plecând de la vechile papirusuri egiptene, unde tainița evoca pregătirea sufletelor pentru o viață nouă, artistul a văzut în tainițe un drum spiritual interiorizat către un templu al minții și al sufletului, unde sălășluia Dumnezeirea.

În domeniul literaturii, artistul s-a remarcat prin volumele de versuri: „La marginea nimicului”, editura Junimea, Iaşi, 1997 (premiu pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi), „Iluzia ontică”, editura Gramma, Iaşi, 2002, „Atelierul – mocanorfoze I”, editura T, Iaşi, 2007; „Atelierul – mocanorfoze II”, editura Cronica, Iaşi, 2011; „Mielul de apă”, editura Cronica, 2012; „Efemeride”, editura Cronica, 2014.

Maria Bilașevschi, critic de artă și fiica artistului, scria că Traian Mocanu părea că derulează filmul unei munci desfășurate în singurătatea eremită a atelierului, conturând profilul unui artist care explorează autonomia expresivă a liniei, care dă astfel contur unui univers oniric într-o ,,zidire de imagini”. ,,Privitorul rămâne cu impresia că, doar și pentru o clipă, se află în fața unui mare secret deslușit numai de el.”, încheie Maria Bilașevschi.

Cei care au ocazia să viziteze atelierul pictorului la Iași, vor observa că Traian Mocanu lucra fără unelte, șevalete și șasiuri, înțelegând tehnica și stările artistului plastic la construirea mesajului sublim.

Alla Tofan