un interviu cu scriitorul Vladimir BEȘLEAGĂ
(continuarea fragmentului dat în numărul precedent)
Dar tu corupe-i !
Spuneți-mi care sunt și eu mă duc.
Corupe-i! Corupe-i! Acum e târziu, ei s-au călătorit, nu mai sunt, gata, dar au mai rămas. Eu știu că interesul tău este acut, pentru că aceasta este o temă foarte fierbinte și foarte interesantă, că tu m-ai ,,scobit‘‘ pe mine și când erai la starea de urgență, cu Emanuela Sprânceană, și mai târziu, dar nu e atât de importantă chestia asta.
Este foarte importantă, maestre!
Este amorală, este criminală.
Este foarte importantă, pentru că ei sunt oamenii din umbră care conduc, de fapt.
Toată politica se face din umbră, domnule Dumitru! Fațada care este democrația este manipulată toată din umbră, în toate țările. Nu sunt cei pe care îi vedem noi în față, sunt cei din spatele lor.
Asta zic. În spatele celor pe care noi îi vedem sunt alți oameni.
Nu conduce Guvernul și nu conduce Parlamentul, conduc forțele din umbră – ei. Până și americanii, când au vrut să intre în al Doilea Război Mondial în Italia, au apelat la mafia italiană ca să o ajute. Citește cartea lui Marilyn Monroe și vei vedea cum a ajuns Kenley la putere cu susținerea mafiei. Cei din față colaborează întotdeauna cu forțele obscure. De ce? Pentru că forțele obscure sunt mai puternice decât ei. De ce l-au scos în față pe acest Dodon, care este un neisprăvit și un debil. Chiar și numele „Dodon” – uită-te la dicționarul lui Dan și ai să vezi ce scrie la cuvântul „dodon”. Noi îi spunem „idiotule”, „neisprăvitule”, „câcăciosule”, „urâtule” și tot așa, numai numele ce înseamnă. E rușine să vină la putere. Așa cum americanii au scăpat, slavă Domnului!, de ,,Ștramp’’, că eu îi spuneam ,,Ștramp”, au scăpat și au un nou președinte. Dacă dă Dumnezeu și scăpăm, dacă nu scăpăm… atunci ,,Amin”! Dacă nu scăpăm de data asta de idioți, gata, nu mai scăpăm niciodată, să știi!
O să se schimbe și Constituția, o să se schimbe tot, el deja a spus asta. Maestre, să vă mai întreb încă ceva. Dumneavoastră ați scris o piesă de teatru unde ați cerut să se adopte legea deconspirării dosarelor securității. Ați scris o piesă de teatru, eu am citit-o, o știu. Niciunul din colegii noștrii nu au propagat un demers similar, nu au susținut demersul dumneavoastră. Există o mișcare intelectuală unde să se ceară în mod expres lucrul acesta?
Ți-am spus mai înainte că eu fiind în comisie, am cerut dosarele, să le vad și au spus că nu există. Ce să deconspire ei dacă nu sunt dosarele arhivate, au fost evacuate?
Ei pot să spună asta, dar ele pot fi în altă clădire, în alt depozit, altundeva.
Nu, ele nu-s, au fost evacuate. Pentru asta trebuie să te duci la Snegur să-l întrebi de ce a permis evacuarea dosarelor.
Snegur poate nici habar nu avea, în sensul că nu el conducea. Țara asta au condus-o alții, mai puțin Snegur. El a fost un președinte de paie.
Ascultă, Uniunea Scriitorilor a avut prestanță în perioada anilor ‘80, pe urmă a venit Cimpoi care a făcut echilibristică, după care a venit Suceveanu care este un fricos, un laș de mare clasă, care a stat și a tremurat. Ani de zile i-am spus ,,Măi, trebuie s-o susținem pe Maia Sandu, să o invităm la Uniune’’ și acum, când a văzut că ea iese în față, scrie: ,,Hai să facem un apel către toate Uniunile de creație, să mergem să…”, adică „toate uniunile de creație”, dacă nu vor celelalte, atunci nu face nici el. El e un fricos, el a fost bun cât l-am urnit din loc pe Cimpoi. Aici trebuie să fie un bărbat, un președinte energic, curajos, nu cum e Suceveanu.
Ca el sunt mulți, adică nu e doar el, sunt foarte mulți alții.
În afară de asta, la ora actuală, scriitorii au pierdut imaginea de altădată, au apărut atâtea partide și atâția lideri, și atâția activiști, mari figuri, așa că scriitorii acum nu mai au ce face, e vai de capul lor, să-și editeze cărțile și tot așa.
Una dintre misiunile KGB-ului a fost discreditarea și compromiterea literelor, a mișcării naționale și au reușit cu brio să pună pe butuci această mișcare, și să o anihileze în felul acesta.
Câți unioniști avem? L-am avut pe Octavian Țîcu, Dorin Chirtoacă, toți unioniști și au luat 1 procent sau două aiurea. KGB-ul și-a făcut treaba, acum el este de domeniul trecutului.
Nu e adevărat.
Acum sunt mafioții și banii. Cine are bani mulți, acela își face dreptate.
… a preluat moștenirea KGB-ului.
Da.. păi cine îl ține pe Putin în frunte? Că el e produsul lor.
… funcționează și la noi, lucrează și la noi.
Sigur că lucrează, dar nu numai el, ei lucrează prin electoratul rusofon și transnistrean. Asta este. Domn’ Dumitru, ia bagă-te dumneata într-o afacere și scrie un roman, așa cum făceau americanii, scriau romane pe subiectele cele mai fierbinți. Studiază Carolina și cu Petru să vedem ce o să răspunzi dumneata. În acest oraș, Chișinău, a venit un primar nou, Ion Ceban, dar eu îi spun Ion, ce bandit mare. De ziua orașului, pe 14 octombrie, eu pot să-ți dovedesc cu tichetul/livretul, eu sunt cetățean de onoare al municipiului Chișinău. Am fost împreună cu Ion Ungureanu și cu Vladimir Curbet primiți odată în onorat. Ei au murit și am rămas eu. Eu am un poem așa: ,,Sunt un mare uituc, sunt un mare uituc, sunt cel mai mare uituc, mereu uit, mereu uit să mor”. Ce zici ?
Foarte bine că uitați.
,,Sunt un mare uituc, sunt cel mai mare uituc, mereu uit, mereu uit să mor”, dar ei săracii au murit, iar eu am rămas. Și ne-a invitat la ziua orașului, la Hramul orașului. Există un muzeu al orașului Chișinău sau al municipiului în localul ,,Turnul de apă’’. Am ținut acolo un logos despre Chișinău, pentru că eu sunt la Chișinău din anul ‘50. Eu sunt de 70 de ani chișinăuean. Înainte de asta, eu l-am întrebat pe primar, el mi s-a recomandat, că eu nu-l cunoșteam, era tot cu mască. Zic ,,Domnule primar, văd că ai început să dărâmi, să amenajezi trotuarele. Bine, dar când ai să te apuci dumneata de mafia imobiliară… cresc blocurile de locuit ca ciupercile, toate sunt goale. Acolo, la Râșcani, e un complex de 10-15 ani și nu stă nimeni! Pentru cine?” Eu îl întreb: ,,Pentru cine construiți voi asta? Pentru cine? De ce nu vă apucați?’’ ,,Păi o să ajungem și acolo”, zice el. O brânză, nu o să mai ajungă niciodată, pentru că imediat o să-l taie, așa cum l-au tăiat și pe Năstase, care ar fi fost să ajungă primar și ar fi fost să ia de oușoare pe mafioții ăștia care…
Încă o întrebare, două și terminăm cu tema KGB-ului. Există o legătură între „KGB” și „cenzură”?
Întotdeauna a existat. Tu ai o judecată cam depășită. Nu faci judecățile astea așa. Tu trebuie să te faci KGB-ist ca să știi tot. Și îți dau eu un subiect, Carolina și Petru sunt martori. Bagă-te tu autor și studiază cine construiește aceste building-uri mari care stau goale cu zecile de ani. De unde sunt trimiși banii aceștia, dacă nu cumva din Rusia, și tot așteaptă momentul propice ca să invadeze și să le cumpere pentru că ei au încercat să adopte o lege. Cine vine din străini și dă 1 000 000 de dolari, investește, noi îi dăm cetățenia. Și nu a trecut legea aceasta. Dar legea este pe rol, cine vine? Păi ascultă, dau năvală aici un milion și gata, s-a terminat, și cu unionismul, cu tot. Pentru cine construiesc? Este un subiect.
Da, are legătură cu tema noastră.
Cum? Pentru cine? Din ai cui bani? Ori rușii, ori arabii, pentru că cine a fost cel care pentru care marele mahăr din umbră, dacă nu Dumitru Iacov, care l-a născut, l-a cultivat pe Lahotiuc, el. Așa că tu bagă-te în mafia militară, că ai scrie un roman fulger, bestseller în toată lumea, dar trebuie să muncești, să nu-mi faci mie lirică dumneata, că dumneata dai cu lirica mai mult.
Care lirică? Înseamnă că nu m-ați citit, dacă spuneți așa.
Nu, nu cu lirica, cu imaginarul.
Maestre, acum ca să terminăm, vreau să vă spun așa: eu când am fost la Brașov, asta se întâmpla prin ‘95, doi tineri m-au chemat într-un bar și m-au servit cu bere, după ce m-am abțiguit, mi-au propus din nou să lucrez pentru securitate.
A cui securitate? Rusească?
Moldovenească rusească. Asta în ‘94-’95, țineți cont, după prăbușirea Uniunii Sovietice. Respectiv, eu am refuzat și m-au bătut. În roman povestesc despre cum urmau să mă racoleze.
Ca apoi tu să taci.
Nu am vrut și m-au bătut, și după asta, peste un timp, i-am văzut prin Chișinău.
Serios? Dar erau acolo, la Brașov?
Au fost acolo, la Brașov, în vizită, au venit într-o vizită, apoi i-am văzut aici și bineînțeles că au fugit de mine când am dat ochi în ochi. De asta spun, tema nu e depășită, este foarte actuală.
Asta se cheamă banditism, că ei au multe trepte prin care racolează. Întâi te fac hoț, pe urmă te fac așa, așa, până îți cuceresc sufletul în sfârșit.
În America, îl cheamă și îi propun ceva în schimb mega, că cineva poate să-l prindă cu bani, cu orice interese, iar aici, la noi, prost fac, oamenii sunt prostolani, pot să deconspire secretul și pe dânșii tot îi omoară sau le face ceva pentru că ei sunt prostolani, și nu știu ce înseamnă a lucra profesionist.
Înseamnă că trebuie să aibă un protector dacă vrei să te bagi în mediul lor, altfel e jale.
Eu am încercat să vorbesc cu mai mulți colegi de-ai noștrii, să le iau interviul acesta și m-au refuzat.
Fiecare poate răspunde după propria experiență. Ce experiență am eu? Eu nu am experiență decât cu ceea ce s-a întâmplat, am auzit, am aflat, dar eu n-am colaborat, n-am fost nici racolat, nici nimic.
Maestre, eu vă mulțumesc pentru dialog. Iată, dumneavoastră ce mi-ați sugera în continuare, cu cine să mai vorbesc, pe cine să mai intervievez la tema asta?
Știi pe cine? Titus Știrbu a mai rămas din cei vechi. Stai de vorba cu Titus Știrbu că el cunoaște atâtea… Și încă știi cu cine? Du-te și vezi dacă ai să poți răzbate la Andrei Strâmbeanu, care-i mare hoț și știe atâtea… Îmi spune el, odată, un caz, când a venit Voronin la putere, că au vrut să schimbe imnul și Grigore Vieru avea probleme, feciorul lui avea niște proprietăți, niște firme aici în fața teatrului Licurici și l-au bătut niște mafioți, și Grigore s-a dus la Voronia să-l apere. De atunci Voronia ne-a cerut ,,Hai să-ți fac eu asta’’, cum să scrie un text nou, de imn pentru Republica Moldova, să nu fie nici românesc, nici cutare, dar să fie imnul lui. Și Grigore era de-acum pe cale să-l scrie, și Strâmbeanu spune: ,,Cand am aflat eu treaba asta, am mers și l-am luat pe Cimpoi, l-am prins pe Grigore, și l-am strâns cu ușa: ,,Nu-ți dai seama ce faci, ce vrei să faci?’’ Și Grigore a dat înapoi, și n-a mai scris. Apoi pe cazuri din astea, Strâmbeanu are un milion, și nu numai despre Vieru, ci și despre Dabija, și despre Boțu, despre Cimpoi, despre toți. Strâmbeanu s-a băgat pe sub pielea lui Snegur, a fost de două ori deputat. Strâmbeanu l-a băgat în Parlament pe Cimpoi. Strâmbeanu e mare bârfitor, dar știe atâtea… Dacă ai putea tu să stai cu el, dar el nu o să se deschidă în fața ta. El consideră că băieții din generația mai nouă sunt așa și pe dincolo, și nu face să te legi cu ei, cu mine se mai răsuflă uneori. De exemplu, când era la putere Plahotniuc, eram în trecere la o masă și el, ori că a luat pahare, ori că i-a venit momentul de mâncărime de limbă, începe să spună: ,,Da’ știi că Plahotniuc ăsta-i cutare’’ și îi zic: ,,Da’ de unde știi, Andrei?’’ ,,Păi eu am fost în satul lui, am fost și am văzut, are o mamă frumoasă’’, zice.
Maestre, dar de ce pe Titus Știrbu?
Titus Știrbu a fost, ca și Ștefan Harbuz, omul securității, adică sursă de informație. Știrbu știe multe, foarte multe – eu îi numesc pe dânșii pentru că ei au rămas în viață, toți ceilalți s-au călătorit, unde să-i găsești?! N-ai de unde, n-au scris memorii, n-au scris amintiri, n-au lăsat mărturii, n-au lăsat nimic, așa cum au făcut și Lupan, și… care au suferit, au avut probleme, dar n-au lăsat memorii, nimic, nici jurnale… nimic, de frică.
Titus Știrbu e în Consiliul conducerii a uniunii scriitorilor.
Nu, el e angajat la uniune. Așa că despre chestiille acestea el poate să-ți spună mai multe lucruri. Cine a mai rămas? Nu știu cine mai este. Poate mai este cineva, dar…
Credeți că o să vrea să vorbească?
Eu știu?, depinde cum ai să-l momești… Așa că tu bagă-te și află ce-i cu buildingurile acestea ce așteaptă locatari.
Eu care eram în consiliul Uniunii Scriitorilor îi spun: Ioan Constantin, încă nu s-a uscat sângele de pe fotoliul lui Boțu, cum îți permiți dumneata să te lupți, să te așezi? ,,Da, da, da”, dar nu numai așa, era pur și simplu devotat până în măduva oaselor, era…, eu am auzit un caz care s-a produs la Moscova și în care erau trei actori: Druță, Igor Crețu și Ciobanu. Druță, care era mereu în controversă cu regimul, dar avea apărător mare, pe Lupan, numai Lupan l-a salvat și și-a făcut carieră, și-a făcut nume și toate. Dacă nu era Lupan, nu era nimic. Și era Crețu care era cam așa…. Bă, dar Crețu, ia hai să-ți spun despre Crețu, hai să-ți spun despre Crețu. Crețu a fost în armata română ofițer. Și când au venit rușii în Basarabia în ‘40 sau poate mai târziu, nu, mi se pare de-acum în ‘44, dar nu contează, când au venit ei, au început să-l ia la cercetări și i-au dat o doamnă care îl cerceta și doamna aceea i-a căzut hodoronc lui Crețu și l-a momit, și s-a căsătorit cu dânsul, și în felul acesta l-a scăpat de pedeapsa, de nu știu ce. S-a căsătorit cu dânsul, cu un ofițer român. Nu au avut copii, au fost sterili, ori ea, ori el, ori amândoi. Dar el tot timpul a fost sub suspiciune, că ofițer român…, asta era…, Doamne ferește! Și acum, cazuri de la Moscova, Ciobanu, Druță și Crețu. Și Druță, asta-i de la Druță povestea: Băi, Ioane, mă, tu ești așa băi, de, de tare, de devotat partidului cu tot, spune, te rog, dar sincer, sincer, spune direct dacă ți-ar zice partidul, iaca aici, pe loc, să-l omori pe Igor Crețu, l-ai omorî? îl întreabă Druță. Știi ce spune Ciobanu? Da, l-aș împușca pe loc, îmi cere partidul. Uite asta, ăsta a fost Ciobanu. Și tot de astea, și tot de astea, uite asta… Și multe, multe alte povești sunt…, hohoho. V-am spus povești? V-am spus povești.
Stați, maestre…, eu v-am mai…
Ei, ce-ți trebuie atâta KGB-ist? Ce-ți trebuie ție atâta KGB-ist?
Eu vreau să fac o carte despre KGB.
Ascultă, ca să faci carte despre KGB, în primul rând, trebuie să te înrolezi in KGB-ism.
Nu, nu! Dar să nu uit să vă întreb ceva. Boțu a fost omorât de KGB sau nu?
Boțu a fost strâns la colț.
De KGB?
Da.
Prin oameni?
Prin intermediul partidului și prin intermediul organelor politice.
Ce aveau contra lui? De ce l-au…?
El n-a executat legile sau ordinile partidului. El a fost un liberal, adică a…, partidul și cenzura dărăma cărți, omora cărți, le distrugea, el le ridica, le punea la discuție și le edita. Și pe unul, și pe altul, și pentru Vatamanu, și pe Mihail Ion Ciubotaru și pe cutare. Nu se lăsa. Uite asta a fost lupta pentru cărți. Și-au văzut, și-au încercat să-l doboare și n-au putut, pentru că avea susținere. O vreme îl susținea Darie Iencu, care era șeful lui de la Moldova socevist. Pe urmă avea o cunoștință la Moscova, o cunoștință acelui Darie Iencu. Și pe urmă când a venit în ‘86, a venit Victor Smirnov, marele criminal, care a băgat la pușcărie sute, 400 de conducatori, de gospodarii, de toate chipurile, pentru că el era cu fundul mânjit. Din Kazakhstan sau Uzbekistan, acolo facusem mari afaceri, și asta, un protector de la…, am uitat cum îi spune, de la Moscova, l-a scos de acolo și l-a pus aici, și el ca să își dovedească fidelitatea, a început să taie și să spânzure. Banditul a făcut atâtea si atâtea, și pe Boțu tot el l-a băgat. El a venit în ˈ85-ˈ86 și… și a dat ordin. Când era în ˈ87 de zilele lui Pușkin în februarie, eu eram in spital. Boțu a mers la Moscova ca să participe la 150 de ani ai lui Pușkin si lui i s-a oferit cuvântul, lui i s-a oferit cuvântul. Asta știu de la Roman Iancu. El a simțit că e bâja. De ce? Dumneata trebuie să depui mandatul de deputat, dar el era deputat la centru la Moscova. Asta însemna lipsire de imunitate, asta însemna proces de judecată, asa cum a fost cu Vâșcu. Vâșcu tot așa, l-au băgat și a stat 7 ani la Magnitogorsk sau nu știu cum era, o pușcarie..
R: Au vrut să-l bage la pușcărie pe Boțu.
V: Da, pe Boțu. Prin, prin… ei au încercat să îl doboare pe Lupan și nu au putut. Au încercat să îl doboare pe Vieru, că erau somnități, o autoritate și atunci s-au oprit asupra lui Boțu. Dar Boțu în perioada aceea era bolnav. Era de-acum zdruncinat psihic, că era…o soră de-a lui a murit de cancer în câteva luni și el a intrat la ideea că ar avea și el cancer. Și când s-au adunat atât de multe… eu am scris asta, să citești în revista Literară, sunt 5 compartimente.
R: Dumneavoastră ați fost prieten cu el, cu Boțu?
V: Păi eu am lucrat cinci ani în Uniune….cinci ani am lucrat secretar de Uniune din ˈ71 și până în ˈ76.
(Continuarea în numărul viitor)
