Mai este oare acesta un om. Armistițiul
(de Primo Levi)
Visam în nopți înverșunate
vise dense și violente.
Cu trupul și sufletul visam:
ne întoarcem, mâncăm, povestim.
Până răsuna scurt și adânc
ordinul în zori:
„Wstavac!”;
și se rupea bucăți coșul pieptului,
inima.
Acum am regăsit casa,
vintrea noastră sătulă e,
am terminat de povestit.
E timpul. Curând vom auzi iar
ordinul străin:
„Wstavac!”*
11 ianuarie 1946
(Traducere din limba italiană)
odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu
A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este
Războiul din Ucraina e un mare rău Adrian Niŗă: „Democrația, pacea, libertatea trebuie mereu apărate” Dragă Adrian, vreau să-ți spun din capul locului că interviul
30 de ani cu Gândul Mâței Nicu Țărnă: „Nu noi am inventat rockul, clar, dar am inventat – și pot spune asta cu mâna pe
Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că
Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară
