„Teatrul va fi și mâine, și poimâine, și când nu vom mai fi noi. Lumea a început cu teatrul și el va fi mereu”, zicea Mihai Volontir, admirând cu inima și ochii Naționalul său suveran „Vasile Alecsandri”. Profetic. Astăzi, în lipsa marilor talente și a fondatorilor instituției – Mihai Volontir, Iulian Codău, Anatol Pânzaru –, Naționalul de Bălți escaladează artistic prin timp, ajuns la 66 de ani.
Pe 16 mai, în lumina stelară a rampei, este sărbătorit teatrul care a fost onorat, primul în republică, cu titlul de Național, cel care posedă o clădire unică arhitectural în spațiul Europei de Est. Spectacolul de debut, Chirița în Iași sau Două fete și‑o neneacă de Vasile Alecsandri, în regia lui Boris Harcenco, a deschis calea repertorială către următoarele stagiuni. Revista „Cultura Moldovei” (nr. 3, 1957) nota: „Un adevărat teatru ce‑și va prezenta spectacolele pe o scenă adevărată…” De atunci încoace, pe scenă s‑au jucat 300 de premiere. Dar despre istoria instituției, personalitățile emblematice, prezențele scenice, proiectele și turneele colectivului artistic puteți citi în cartea, de 160 de pagini, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți la ceas aniversar, autor Valentin Jitaru, Editura Epigraf.
Iar noi să deschidem cortina prezentului și, cu acest scop, să dăm glas celei care stă astăzi la cârma de spirit a instituției, directoarea Onorina Burlac‑Tanas: „La cei 66 de ani ai Teatrului, am o vârstă bogată a amintirilor. Tatăl meu, actorul Anatol Burlacu, mă lua în turnee și eram copilul trupei. Apoi, studentă și actriță – tot în sânul colectivului de creație al Naționalului. Cred că de mică mi‑am dorit să excelez în tot ce face tata în scenă, mai ales motivată și de realizările celorlalți actori aplaudați frenetic: Mihai Volontir, Iulian Codău, Lidia Noroc‑Pânzaru, Vitalie Todiraș. Cu ajutorul lor am câștigat încrederea în mine. În ceea ce privește scena, am avut și am noroc de colegi din diferite generații, talentați și generoși. Dar întotdeauna știam că există loc de mai mult și cred că acesta a fost unul din motivele care m‑au făcut să studiez și administrația publică. A fost treapta ce mi‑a oferit mai târziu funcția de director al instituției. Ce am reușit în acest sens, după cele peste 45 de roluri jucate în scenă? Să continui să joc, să debutez în regie și să administrez evolutiv teatrul. În această perioadă am învățat că nu trebuie să ai așteptări de undeva. Așa că ne‑am axat activitatea și pe scriere de proiecte. În doi ani am avut mai multe activități artistice: am organizat festivaluri, am montat spectacole, am editat cărți, am realizat filme despre actori și teatru cu sprijinul Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova, Ambasadei SUA, Companiei Teleradio Moldova, TVR‑ului, Ministerului Culturii. La Gala Premiilor UNITEM pentru anul 2022, Teatrul Național «Vasile Alecsandri» a luat premiile pentru cel mai bun manager, cel mai bun rol masculin, literatură și altele. Căutăm să fim învingători în fața provocărilor de orice fel. Pentru a celebra într‑un mod profesionist aniversarea a 66‑a a Teatrului, pe 16 mai prezentăm publicului premiera Antigona, după Jean Anouilh, în regia lui Dumitru Griciuc. Piesa, pe motivul mitologiei elene, evocă pasiuni tragice pe fundalul unui război. «Teatrul e rugăciune, abia în ultimul rând e spectacol», constata Dumitru Matcovschi. Antigona noastră e concepută a fi o rugăciune împotriva războiului de orice tip – fie cu arme de foc, fie cu patimi distrugătoare, ce dezlănțuie discordie și omucidere. Pe aceeași undă a gândului, continui tot cu vorba poetului Matcovschi: «Teatrul e altar, locul sfânt, teatrul e zbatere, teatrul e luptă». În unisonul celor 66 de ani, prețuim spusele criticului de teatru Maria Pilchin: «Mă bucură că Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți devine tot mai vizibil în ultimul timp»”.
